Barbatia de partid

Chiar nu mai inteleg ce se intampla in tara asta. Pe de o parte marii barbati ai tarii… Cei care s-au imbogatit prin furt sau prin preluarea banilor Securitatii, cei care nu au habar ce este aia munca (cu creierul sau cu mana… bine… exclud de aici relatiile erotico-eroice cu ei insisi atunci cand se adreseaza poporului) dar care fug in cine stie ce colt de tara taman acolo unde sa fie siguri ca isi castiga, fara lupta, locul caldut din fotoliile parlamentare de unde trimit sforaituri temeinice catre natie sau eructeaza ganduri golite de substanta, viteji glasuitori de verbe inmuiate in haznaua frustrarilor de napastuiti ai sortii, substantivati planganzi de dupa gazi, ciutaci sau cu ciuvicile ciunge, lascive blonde (mult prea trecutele fantezii ale unui popor viril castrat de neputinte), buldogi ne`mperecheati sau dansatori impiedicati pierduti in pasii balbaiti de mult prea indelungul etilism arhaic, menajerie cu imbecili (l-am tot citat pe cel mai jalnic dintre ei) sau idiotii plagiati de primul dintre ei, catei napastuiti ce-s aruncati in fata tocmai pentru a pierde in blatul pus la cale, sau purtatorul de stindard al nesimtirii (de dincolo de gratii), circari ce-si dau in petec pe sticlele prafuite de mult prea multele dejectii ce le provoaca lacrimi ipocrite, arhangheli amputati in timpul nasterii lor premature, mutanti ce-si zic elite (candva guristi de jalnica virtute), ireversibilii gandaci ce-si vor o talpa-vot ce nu mai vine, incompatibilii fauritori de coduri de onoare, oligarhiile ce isi clameaza (grotesc impuls de slefuire in scoli inchipuite) compasiuni in pestilentialitatea cuvintelor gaurite dar si fara gramatici reguli, aprig ravasite, ne populeaza toti (avizi de nepasarea noastra ce-i creste peste poate) zilele cu neputinte si noptile in care visam la vremea care va sa vie… Iar pe de alta parte… Oameni tacuti, infricosati (de ce? de cine?), oameni ce-si lasa zilele sa curga intre o soapta si-o nevoie ce mult prea des are contur de neputinta, oameni ce iti privesc plangand al plangerilor tale gand, oameni ce au uitat sa prinda alte maini la fel de tremurande, oameni ce-si lasa mintile in neguri pline de ura fara sa aibe scop sau o justificare, oameni ce-ti fura chiar si gandul doar in folosul altora mai instariti din furtisaguri, copii ce-si curma visul prea curat doar pentru ca s-au nascut din pantece pline de lacrimi, oameni neputinciosi ce-si lasa vietile conduse de manatori de turme fara vlaga, oameni cu ochi opacizati de nepasare sau durere, oameni ce-si construiesc iubiri nepasatori-inconstienti la nedreptatea ce-i tot impresoara pana de tot ii va desprinde, oameni ce-n rasul lor lipsit de griji nu vad tentaculara barbatie de partid cum le eviscereaza omenia.