Cine mai sunt opozantii? 



Pentru mine este imbucurator faptul ca din ce in ce mai multi oameni de valoare se opun pe fata sistemului promovat de catre Victor Ponta, asumandu-si riscuri si reactiile mocirloase ale sustinatorilor acestuia. Dincolo de multimea oamenilor de valoare, complet necunoscuti (cei mai expusi de altfel), din societatea civila (nu vreau sa numesc niciunul pentru ca sunt atat de multi incat ar trebui sa scriu foarte multe nume), fiecare asa cum poate si cu ce l-a inzestrat natura, se bat zilnic cu sistemul. Constat ca din ce in ce mai multi oameni din televiziuni incep sa devoaleze tactica dezinformarii practicata monstruos de catre clica Ponta. Constat cu placere ca oameni ca Narcisa Iorga, de exemplu, se bat zilnic cu sistemul cu ajutorul caruia oligarhia Ponta indobitoceste si deformeaza realitatea zi de zi. Constat ca oameni din justitie se bat cu incrancenare cu sistemul oligarhizat. Constat ca oameni de marca pentru care viata inseamna in primul rand gand si cuvant (Andrei Plesu este un exponent) au inceput sa iasa din globul de sticla si se implica activ, critic si cu vehementa in viata cetatii. Evident suntem inca prea putini ca sa determinam voracele animal politic, a carui personalizare este Victor Ponta, sa faca pasul inapoi, sa fie izgonit cu pietre in grotele de unde a iesit cu ceva timp in urma.
Ceea ce este ingrijorator este faptul ca exact segmentul din societate care ar trebui sa fie cel mai vehement in combaterea acestui regim mincinos, lacom, ipocrit, nemernicit, opozitia politica, este cvasiabsenta. Opozitia politica, pana la urma dominata de aceleasi mentalitati in a face politica, este mult mai preocupata sa se divida in aripi si aripioare, este mult mai preocupata sa isi dispute morganatice intaietati, este mult mai preocupata sa ocupe functii si fotolii decat sa se lupte cu ceea ce este pericol real pentru tara si cetatean. In loc sa isi puna latul de gat in tot felul de fantomatice fuziuni, absortii, atacuri reciproce, mai bine ar incerca o alianta in cadrul careia fiecare sa isi pastreze identitatea (mai mult sau mai putin conturata) dar sa aibe un scop unic: inlaturarea regimului Ponta. Primul pas ar putea fi desemnarea unui candidat la prezidentiale din afara partidelor. Pentru ca se pare ca in loc sa ii armonizeze cat de cat, lupta pentru candidaturi mai mult ii dezbina. Iar zilele si saptamanile trec. In favoarea lui Ponta si a oamenilor pentru care el lucreaza.

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *