De la Gigi la Gheorghe via gainaria de partid

Cum exista toate semnele ca in Romania s-a nascut deja Scoala de Literatura Penitenciara, schimbarea la fata a tarii devine din ce in ce mai evidenta. Prigoniti cu totii politic, de la fratii Camataru la Adrian Nastase, Golgota penitenciara devine pe zi ce trece o adevarata scoala de scriitori. S-au prins cu totii ca este mult mai usor sa scrii decat sa muncesti ca sa iti reduci pedeapsa si atunci virusul cuvantului scris a inceput sa faca ravagii. Nastase, Popescu, Becali, Fenechiu, Camataru (imi scapa in momentul asta numele real) si multi altii s-au apucat cu sarg de scris. Ce? Dumnezeu stie! Oricum nu va citit nimeni niciodata. Face boala asta mult mai multe victime decat bolile cardiace, renale, pulmonare, delirium tremens sau glontul ratat pe care absolut toti le acuza la vederea catuselor. In ritmul asta instantele de judecata vor trebui sa se specializeze in critica literara si nu in drept penal. Pana la urma este bine si asa. Va fi mai usor sa asimilezi analiza frazei unei complicate anchete cu multe sute de milioane de euro ascunse dupa coltul strazii. „Cate carti ai scris, ma? Zece, onotara instanta. Bun! Esti nevinovat. Tu cate carti ai scris, ma? Una, domnule presedinte. Nu-i bine. Ai sase luni la dipozitie sa scrii inca trei si dupa aia esti liber. Pana atunci ai arest la domiciliul din Monte Carlo. Tu? Nu am scris nimic, doamna presedinta. Nimiiiiiiicc? Intorcete-n gherla/ In cantec de mierla/ Sa scrii multe carti/ Noaptea cand faci harti/ Si sa-mi vii aicea/ Invartind elicea/ Furturi si carti multe/ Prostii sa asculte”.
In ochii societatii cu cat esti mai dovedit vinovat cu atat mai mult cantaresti si esti mai demn de respect, mai patriot, mai adulat si mai cainat pentru nedreptatile la care a trebuit sa faci fata. Cultul justitiarului care fura de la sarac si tine in buzunarul propriu (dolari, euro, paduri, terenuri arabile sau chiar si numai voturi) devine zilele astea una dintre trasaturile majore ale unei civilizatii ajunse pe inalte culmi.
Emanciparea borfasului pare ca si-a stabilit ruta certa prin puscarie iar ca punct de plecare a fost stabilita primaria sau consiliul judetean. Ciclul primar este considerat ca absolvit in momentul in care iti dai examenul de treapta in Parlament sau Guvern. Odata ajuns in puscarie nu mai ai altceva de facut decat sa iti scrii lucrarea de diploma sau doctorat. Nu poti, esti ajutat. Nu stii, esti invatat. Nu vrei… Eeeeee…. Aici devine mai complicat. Esti expulzat in lumea de afara si trebuie sa pui burta pe lozinca si sa inveti sa plagiezi. Iar munca asta sisifica nu se termina decat atunci cand ai atins perfectiunea in golaneala carpato-danubiano-Pontica. Revenit printre ceilalti pui zdravan umarul la edificarea Academiei Penitenciare ca ultima treapta a evolutiei speciei pe pamantul mioritic.
Rafinamentul dobandit si apartenenta la Societatea Romana de Literatura Penitenciara te indrituieste sa faci parte din elita unei natii intrata in descopunere si sa iti porti cu demnitate noul slogan cristic al unei lumi si mai mai habotnice. Gigi nu mai este Gigi ci devine mai patriotul ortodox neaos Gheorghe, Costica se transforma in pravoslavnicul Constandin, Adi devine Hadrianus, Nelu se transforma in Ioan Stralucitorul, Misu se metamorfozeaza in Mihail, Gabi zboara catre nivelul superior Gambrinus iar Victor se teleporteaza direct in Maximus.
In tot acest proces de inaltare, boala vacii nebune sau gripa aviagra nu se mai manifesta cu aruncatul pisicii moarte in curtea vecinului ci cu aruncarea gainii moarte ca un soi de descantec woodoo nationalist, ultima treapta a deplinatatii argumentului in gainaria de partid.
In consecinta, luati de votati ca aveti un mare carturar de recuperat pentru societatea penitenciara. Din cer urmeaza sa cada schelete iar ingerii se vor face membri de partid. Dumnezeu a murit. Sau l-ati sinucis?