Nemultumirile oamenilor acopera absolut toata gama posibila a nemultumirilor. De la Rosia Montana si Pungesti pana la Catedrala Mantuirii Neamului trecand prin politicieni, legea imunitatilor, nivelul de trai scazut, politica abuziva a bancilor, coruptia endemizata, somajul, legalitatea, cainii vagabonzi, copiii muscati de cainii vagabonzi, Nastase, Iliescu, Basescu, Ponta, Antonescu si tot ce mai poate duce la nemultumire individuala sau de grup. Nemultumitii acopera absolut toate palierele de varsta. De la adolescentul caruia i s-a spus ca in comunism era mai bine, pana la veteranul de 80 de ani care ar vrea ca nepotii lui sa nu mai fie nevoiti sa indure ce a indurat el. Si toate, dupa parerea mea, au un singur punct comun: statul stramb la care am ajuns dupa 24 de ani de la o miscare ampla de indepartare a regimului Ceausescu, miscare ce nu a putut indeparta insa mentalitatea, strambatatea oligarhica, nemernicia, coruptia si aroganta unei oligarhii inlocuita cu alta oligarhie.
In functie de locul sau institutia de la nivelul careia se face evaluarea protestelor, sunt cautati si inventati lideri, incearca unul si altul sa descopere interesele ascunse, sunt manipulate, intr-o directie sau alta, perceptiile celor care nu participa in mod direct. Evident nu lipsesc din peisajul asta cozile de topor, cei insarcinati cu destabilizarea si dezinformarea, cei care, in buna traditie romaneasca, incearca sa deturneze sensul protestelor, incearca sa acapareze sensul protestelor, incearca, in spiritul mioriticului arivism si parvenitism romanesc, sa iasa in fata ca salvatori ai neamului, ca noi arhangheli, ca noi profeti, ca noi Mesia la fel de murdari si pricajiti ca cei pe care ii vor trasi pe roata, jupuiti de vii, fugariti prin lanul de porumb putrezit pe camp, doar ca sa le ia locul. Iar adevarul general este doar unul singur: starea individuala de nemultumire. Generalizata.
Nemultumitii, fara sa isi constientizeze cauza tuturor relelor, se contesta unii pe ceilalti, revendica paternitatea solutiilor si protestelor uitand ca acum 24 de ani am fost in stare sa ne unim nemultumirea pe ceea ce aveam in comun, trecand peste ceea ce ne despartea. Exista vinovati pentru starea asta de lucruri? Are cineva dreptate? Greseste cineva? In multitudinea de optiuni, in multitudinea de adevaruri individuale unice, in multitudinea de interese individuale sau de grup fara putinta de compromis constructiv, in amalgamul asta inform in care ingeri si monstri se imperecheaza cu dusmanie de sot si sotie ce traiesc impreuna doar in virtutea dusmaniei care ii tine unul langa celalalt, toti au dreptate si toti gresesc in acelasi timp. Nu poti acuza clasa politica, nu poti culpabiliza in devalmasie clasa politica atat timp cat uiti ca fiecare politician in parte este validat de votul tau. Dincolo de optiunile pe care le ai, te obliga cineva sa il votezi pe unul despre care stii sigur ca este hot, corupt, pungas, mincinos, ipocrit, nemernic, fost turnator, fost securist, fost activist de partid? Sau il votezi dupa chipul si asemanarea ta? Interesul cui il aperi tu facand totul pe dos? Al tau? Atunci de ce esti nemultumit?
OSCE este ingrijorata de derapajele din tara (“domnia legii si buna guvernare”, indeamna ei). Cui sa pretinda ei asemenea grozavie? Amicului meu suficient de educat care nu stie sa imi spuna de ce Basescu este un nemernic? Altui amic al meu care imi spune ca l-ar vrea presedinte pe Nastase pentru ca este rasat si nu il afecteaza prea tare ca este un nemernic capatuit? Tanarului de 28 de ani (avea numai 4 ani in `89) intrat in politica si imediat ce a ajuns intr-o pozitie mai rasarita (politica, evident) incepe sa imparta favoruri pe bani? Amicilor mei care pun pe seama “sunt procurorii lui Basescu, de asta sunt asa multi de la PSD si PNL” aducerea in fata justitiei a nemernicilor (adica nu exista chiar niciun procuror onest de partea PSD si PNL si PC sau au ajuns sa isi faca meseria dincolo de partidul din care face parte nemernicul?)? Cui sa pretinda lumea civilizata “domnia legii si buna guvernare”? Prapaditului care, din cazua saraciei ce il apropie mai mult de animal decat de om, isi vinde nenorocitul lui de vot pe o galeata din plastic sau pe 50 de lei?
Lucrurile ar putea fi foarte simple: domnia legii. Iar tu, atunci cand alegi sau cand esti nedreptatit, sa ai demnitatea de om sa spui NU. Doar in felul asta ai putea spera ca intr-o zi nu vei mai fi sarac, doar in felul asta ai mai putea spera ca intr-o zi niciun nemernic nu te va mai socoti doar un numar intr-o statistica, ci OM.