Delir muzical

Soborul de preoti urca murmurand, in surdina, pe scena. Dupa ce isi aranjeaza sutanele pudrate intens de catre un grup de fotomodele, incep, timid, sa  intoneze, cu mainile puse pe piept in dreptul inimilor,  All you need is love. Jonh Lennon apare printre nori si face cu mana catre cardul de mioare… ilene, marcele si lenute ce sfasie bezelele aruncate cu generozitate de insusi Jim Morrison aflat  Somewhere, over the rainbow. Cantecul sfasie fosnetul padurilor iar heruvimii invadeaza comisiile parlamentare, retrase strategic in Dark side of the moon. Un grup de racketi plangatori ca salciile ce-i impresoara cu adieri racoroase, ridica, in semn de slava, termosuri pline cu agheasma si intoneaza psalmi despre-un program de guvernare pentru vremea cand vor incepe sa urce Stairway to haven. Publicul isi zangane agresiv cadelnitele fumegande in ritm de gospel in timp ce Aretei Frankiln i se falfaie benarul facut franjuri cu care vrea sa sugereze unitatea in diversitate a Uniunii Eoliene. Soborul isi continua slujba cu imprecatii introspecte pe ritmul melodiei If God is one of us. Atunci cand concertul se termina, in uralele multimii, admiratorii intrati in catarsis epileptic trec ordonati la spovedanie. Drumul spre casa le este ,marcat de sacadatul “bis, bis, bis” si de aplauzele ritmate ale cohortelor de ingeri pazitori, mascati, cu scuturi si bastoane. Zile in sir, unei natii intrate in zodia Sweet childe in time, ii rasuna in urechi indemnul la Imagine…