Discursuri, circ si iubire in proza

 

Daramam ziduri pentru ca apoi, folosindu-ne de experienta acumulata in timpul demolarilor, sa contruim alte si alte ziduri mai greu de daramat. Copii care-si construisc maturitatea desfiintand bariere si clamand nevoia (fireasca) de libertate pentru ca apoi sa construiasca altele si mai temeinice. Pastori ipocriti care predica iubirea ca tinta finala dar se folosesc de ura ca sa ajunga la ea.
Parasute arogante a caror obraznicie le este egalata doar de prostie si care au senzatia ca lucrand la un obscur post tv local le da dreptul sa creada ca au notorietate de Oprah. Nu este vina mea ca nu il poti pricepe decat pe “fa, tampito, chiar nu imi spune nimic numele tau”. Timpul maxim pe care un om cu capul pe umeri isi poate permite sa-l iroseasca cu tine este doar cat sa rosteasca “esti proasta cu spume”.
Irosim clipe care ar putea da sens unei intregi existente. Irosim oportunitatile unei intregi generatii doar din nevoia plina de vanitate de a nu lasa sa se vada cat de neterminati suntem.
Ne ascundem nefericirile in spatele zambetelor poleite. Circarii, imbracati in sultani sau costume scumpe care oricum nu le vor imbogati existentele grotesti, ne predica din amvoane sparte, intentiile bune.
Azi am vazut pe strada cateva perechi de oameni simpli, pareau trecuti de 40 de ani, mergand tinandu-se de maini. Nevoile commune, grijile impreuna, lipsa certitudinilor din societate ii face probabil sa isi caute punctele de sprijin in mana celuilalt.
Intre timp majoritatea dintre noi cauta tapi ispasitori ca raspuns la neputinta de a impune normalitatea prin propria actiune. Mi-a fost dat sa “aflu” (inca o data) acum doua seri ca Basescu este singurul vinovat de saracia generalizata de la nivelul clasei mijlocii in jos, el fiind singurul care se opune nu numai traiului nostru bun dar se opune inclusiv absortiei fondurilor europene, „sansa noatra de a o duce mai bine”. Nu munca noastra, nu politicile economice proprii, nu profesionalismul nostru ci banii de la altii sunt sansa noastra. Ca sa vezi. Ce bine ca avem deja optica de rentieri. Sau asistati. La intrebarea mea “cum?”, raspunsul a fost doar “lasa ca stiu eu ca este un nemernic”. Nu stiu eu ceva anume sau sunt eu realmente idiot? Concluzia amicului meu a fost fara replica: “O vom duce mult mai bine doar dupa 2014. Ai sa vezi!”. Parca era vorba ca dupa ce USL preia guvernarea. Deci THE HOPE RELOADED. In timpul asta, toti ceilalti, din ce in ce mai putini, la care se pare ca ne scapa ceva sau ca suntem realmente idioti cand vedem atata mizerie si minciuna in incapacitatea guvernului de a face ceva cat de mic, nu ne ramane decat sa ne intrebam turmentati “EU cu cine votez?” totusi? Pentru ca se pare ca opozitia este groghi de la pumnii pe care si-i dau unii altora intr-o confuzie turmentata iar politicile economice alternative inca nu are cine sa le creioneze.
In concluzie, sa speram ca vom mai auzi si de bine intr-o zi.

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Discursuri, circ si iubire in proza

  1. Lili Craciun spune:

    Uneori ne înconjurăm de ziduri spre a ne apăra de alte ziduri care ne cotropesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *