Drumuri stinse

Se stinge-n taceri
Cuvantul din urma,
Incet, nestiut, 
Privirea se curma.
Autodafeuri, crize nebune
Plecate spasit departe departe…
Noaptea de ceruri desparte
In nesfarsitele dune.
Arsite reci se termina-n ganduri
Golite de praf si de glod
Si salta departe in randuri
Ingeri si demoni zalog.
Or creste iara si iara
Doar cand in bratele flacari
Ce ma cuprind incet ca o fiara,
M-or pierde-n nesfarsite uitate carari.
Privi-voi incet peste umar
Trecutele vieti fara numar,
Esecuri si aprige vini
Pe sufletu-mi coroana de spini…
Si voi ajunge-n zarile sparte
Departe, departe, departe.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *