Glosand la marginea uitarii

M-ai tot pierdut in vietile trecute
Si ma tot pierzi si-n asta de acum
Si nu stiu de voi mai avea puterea
In viata viitoare sa iti mai ies in drum.

Ma irosesti pentr-un vremelnic fara nume
Si-mi pierzi tacerile ce cheama fara rost
Atunci cand ma arunci in noptile genune
In alte brate sa imi caut adapost.

Ratacitor cand fi-voi printre stele
Le vei privi o urma cautandu-mi
Nu vei mai sti de-s eu sau ele
Uitand uitarea prinsa-n gandu-mi.

Cand zilele-mi arunci in ore sparte
Si rupi din viata-mi, fara file carte,
Coboara-ti ochii-n goalele strafunduri
Sa vezi cum pasii mi se frang in randuri.

O vesnicie de-as avea-nainte
Nu mi-ar ajunge sa desir menirea
Ca pe un ghem ce sparge marginirea
Cu multa risipire fara minte.

Te du in vrerile-ti opace
Si-ti curma neputinta truda
In timp ce eu ma trec in pace
Sa-mi rup o aripa de sange uda.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *