Manelizare versus apostolate no name

Manelizarea ca forma de expresie imediata a egalitarismului al carui singur reper este obiectivarea endemizata a neamului prost, ridicarea la rang de reper social a jmecherului jegos sau a cocalarului poleit posesor de sufragerie in care isi parcheaza iahtul sau masina bengoasa cu DVD care ii canta cat mai tare cu putinta Gigi Gura Stirba despre “Ma-ta e mai curva decat mama si nevaste-mea le-ntrece” pe ritmuri intre oriental si popular de nu mai stii daca ne tragem din daci, turci sau doar ca mamaliga veche, manelizarea asta, spuneam, a avut ca efect imediat nasterea politicianul mediocru pentru care votantul sau majoritar este doar modalitate de propasire aroganta. Evident ca acest tip de politician nascut de acest tip de votant, un soi de simbiotic “tusea si junghiul”, fac casa buna doar in prezenta mizeriei, golirii de continut a ideii de vloare, negarii si improscarii cu noroi a absolut tot ce ar putea sa le puna in pericol nemernicia in cazul primilor si nimicnicia in cazul celorlalti
Manelizarea ca forma de obiectivare a non-valorii s-a produs odata cu optiunea populara pentru Barabas in detrimentul lui Isus. Omul a optat o data pentru totdeauna. Pe de o parte hotul cu lipici la populatie, facilul, circul si painea cea de toate zilele iar de cealalta parte propovaduitorul adevarului si dreptatii, iubirii de oameni si educarii acestora. Evident cel ales de catre cei multi este cel in care se regasesc, cel care le intruchipeaza la modul cel mai concret nazuintele imediate, concrete in detrimentul principiului prea abstract si fara legatura cu imediatul, deci nefolositor, in detrimentul esentei umane. Dar in inaltatorul spirit al dispretului pentru valori si repere ce urmeaza sa fie certificate doar de timp.
Barabas Vranceanu Firea Pandele (bine ca legea nu iti da voie sa te casatoresti de mai mult de cinci ori ca as fi fost nevoit sa insir aici toate numele de familie romanesti) se vaicareste romaneste, cu lacrimile galgaindu-i in gati, ca se simte amenintata, ca ii este “familia si copiii” (la ai cui copii te referi? sau ai tai nu fac parte din propria-ti familie?) in pericol. Fatarnicie? Emotie mimata ipocrit? Doar explozie de manelism politic. Mai femeie, cine sa vina peste tine? Nu cred ca se risca cineva sa vina nici cand esti singura.
Televiziunea cea mai importanta dar si cea mai responsabila de promovarea non-valorii in tara asta, in numele ratingului, este de departe PRO TV. Nulitati agresive ca MM Stoica sau Giovani Becali, parasute lipsite complet de talent care nu stiu sa articuleze o fraza coerenta dar iti fac ochii sa tanjeasca dupa coapse indelungi sau sani la fel de fotoshopati, personaje lamentabile ca Mazare, exemplare grobiene ca Gigi Becali, promovarea discretionara a tot felul de cocalari poleiti, impunerea in constiinta publicului a unei asa zise elite mondene parvenite si ariviste, nu a facut decat sa distruga inclusiv ideea de reper. PRO TV are „meritul” mediatic principal in manelizarea mediatica a societatii. La fel de adevarat insa, atingand paradoxalul daca ma raportez la ceea ce am scris pana aici, este faptul ca au productii de investigatie jurnalistica de exceptie. Ma gandesc de exemplu la emisiunea „Romania, te iubesc”. Un alt demers realmente constructiv (chiar daca de multe ori da senzatia de fals bine lucrat) este descoperirea de talente prin intermediul emisiunii „Romanii au talent”. Pacat ca dupa aceea majoritatea acestor „descoperiri” sunt lasate sa se piarda, aruncand in felul asta tot demersul in facil, sugerand in felul asta ca unicul scop este spectacolul fara urma de apostolat cultural si educational. Este pur si simplu socant cum poate coexista derizoriul si consistentul in aceeasi entitate media. Eterna gena rasu-plansu a romanismului mioritic ii impiedica si pe astia sa faca pasul catre profesionalism jurnalistic. Si cand te gandesti ca in 1996 au avut un aport mediatic ce a fost de natura sa schimbe un regim… Ce a murit intre timp?
Un oarecare neica nimeni ma interpeleaza “Bai Banica decat papionul este de tine ca minte nu ai deloc,…” de la egal la egal doar pentru faptul ca imi permit sa scriu despre manelizarea politica. Nu mai pun la socoteala faptul ca impricinatul batjocoreste de sapte ori gramatica limbii romane in doar doua fraze nu foarte elaborate. Iar pe mine ma obliga societatea manelizata sa fiu egal in inteligenta si instructie cu el. Nu are importanta cat si ce stiu eu si cat stie el. Nu au importanta cei vreo 20 de ani pe care i-am muncit din greu in diverse forme de invatamant. Are importanta numai faptul ca el se socoteste atat de egal cu mine incat este indreptatit sa imi dea lectii, sa ma puna la punct si sa ma aduca la nivelul lui si al politicianului lui mediocru. Mai omule, eu nu te dispretuiesc pentru ceea ce esti. Posibil sa nu fi avut sansa sa te instruiesti, posibil chiar sa nu te fi ajutat mintea. Da, suntem egali in fata legii. Suntem egali in drepturi si obligatii sociale. Avem dreptul la aceleasi sanse. Dar egali ca individualitati nu suntem. Da, politicinule ales de neica nimeni asta, chiar daca nu iti vine sa accepti, suntem egali in fata legii. Suntem, chiar daca te opui cat mai mult cu putinta, egali in drepturi si obligatii. Suntem insa complet inegali in fata sanselor: tu ai avut privilegiul ca jocul pervers, ironic si nedrept al sortii sa te propulseze intr-un loc care ar trebui sa iti confere mult mai multe obligatii si nu drepturi suplimentare. Nu, politicianule obscur, nu imi esti egal! Pe langa mine, esti un nimeni.
Daca voi, manelizatii gloriosi si lozincarzi ai societatii, ati avea numai putin mai multa minte, ati putea vedea in jurul vostru o imens de mare valoare no name care va pune existentele sub un mare semn de intrebare. Presimt ca in scurt timp va va arata (acea valoare no name) care va este locul. Nu cred ca timpul mai are rabdare.