… ne-a fost atat de usor… modernitate grabita

Mi-am dorit sa facem dragoste undeva sus,
Pe un varf de munte sau pe un nor.
Nu ne-am fi despartit atat de usor.
Mi-am dorit sa facem dragoste printre florile de camp,
Inconjurati de petale si binecuvantarea adierilor
Atunci cand ne-am fi revarsat unul in altul, fior.
Mi-am dorit sa facem dragoste printre valuri
Sau in ploaie spalati de al stropilor dor.
Nu am fi putut sa ne pierdem atat de usor.
S-a intamplat de fiecare data doar pe bancheta din spate,
Grabit intre doua treburi ce trebuiau facute,
Ascuns, gafait, comun, pe tacute
Sa nu cumva sa ne afle lumea,
Fara sa ne dam niciodata timp.
Si ne-a fost atat de usor sa uitam si sa ne despartim…
Trecand mai departe nepasatori si banal…
Si ar fi fost atat de simplu daca ne-am fi iubit
In loc sa ne fim doar amanti cum atat de multi sunt…
Mi-am dorit atat de mult sa incercam din nou…
Dar strigatul a ramas fara ecou.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *