Prezumtia de nevinovatie vinovata

Un parlamentar PSD spunea, cu cativa ani in urma, ca legea bunului simt nu a fost votata in Parlament. Ca o consecinta directa a rationamentului acelui politician, domnia sa nu vedea de ce un parlamentar ar trebui sa tina cont de aceasta lege. 
Este foarte adevarat ca atat timp cat un individ oarecare traieste intr-un stat laic, relationarea acestuia cu restul indivizilor, limitele comportamentale ale tuturor indivizilor sunt reglementate de legile sistemului de justitie si nu de catre legile morale ale acelei societati, in sensul ca pedepsite sunt numai abaterile de la legile statului in cauza, legile morale ale acelei societati avand doar un rol decorativ, un motiv de cearta cu parintii sau cu preotul parohial pe principiul „sa nu faci cum face popa, sa faci cum zice popa”. Numai ca absolutizarea acestei abordari duce la „care va`s`zica este o sotietate fara printipuri”. Mai mult chiar, in momentul in care chiar legitatile acelei societati sunt concepute in asa fel incat sa acopere, sa escamoteze chiar aria de aplicare a altor legi, in momentul ala discretionarul devine regula nescrisa si principiu legal. Hai ca pana aici, chiar daca neclar, este ca din Caragiale. Coborand in domeniul si mai arid si absurd al realitatii, plonjam direct in noaptea mintii.
Cand o lege spune ca trebuie sa aibe decizia unei comisii ca s-a incalcat legea, orice instanta, in momentul in care comisia aia spune ca nu s-a incalcat legea, va da un verdict in sensul ca nu a fost incalcata legea pentru ca asa a spus comisia. Nu are importanta ca o multime de indivizi de buna-credinta, cu autoritate in domeniu spun ca eu Pota am plagiat. Atat timp cat comisia mea Pota spune ca nu am plagiat, o instanta nu poate decat sa ia act de decizia comisiei mele. Ca asa zice legea, nu? Dupa care eu Pota vin si ma laud in targ ca cea mai inalta instanta de judecata a zis ca nu am plagiat. Eronat! Instanta de judecata, in conformitate cu legea dupa care judeca, zice ca trebuie sa ia nota de ceea ce zice comisia mea, comisia Pota. Ca de aia se numeste asa pentru ca este a mea. Deci: am copiat sau nu am copiat?
Un alt caz este cazul in care, din cauza unor erori procedurale, dovezile care au fost culese ca sa dovedeasca vinovatia mea Voculescu, sunt culese in mod nelegal. In momentul ala orice instanta nu accepta acele dovezi si eu sunt absolvit de acuzatii. Dar nu si de vinovatia pe fond. Evident ca eu Voculescu am sa strig in gura mare ca instanta m-a gasit nevinovat. Eronat!!! Instanta a spus ca dovezile sunt nelegal obtinute nu ca eu Voculescu nu am furat chiar daca eu si altii ca mine afirmam in niste interceptari cat se poate de clar ca am furat cu imensa nesimtire. Daca acele interceptari nu au fost obtinute legal, instanta nu are voie sa ia in seama acele dovezi cat se poate de clare. Deci: sunt sau nu sunt hot?
Cam la fel decurg lucrurile si cand este vorba despre coruptie, trafic de influenta, furt electoral sau orice alta potlogarie. Atat timp cat hotul neprins este negustor cinstit, toata lumea este cinstita. Hrebenciuci este negustor cinstit, Pota este negustor cinstit, Voculescu este negustor cinstit, Videan este negustor cinstit, Olteanul este negustor cinstit, Chitcoiul este negustor cinstit, Mazarel si Constantinescul sunt negustori cinstiti, toti ceilalti sunt negustori cinstiti, Nastasie si Chiuarius sunt si astia negustori cinstiti chiar daca au fost prinsi. Inseamna asta ca nu au furat, ca nu au inselat, ca nu au praduit tot ce se poate pradui? Nu, inseamna doar ca nu au fost dovediti in mod LEGAL nu ca nu au fost dovediti. Nevinovati? In niciun caz. Vinovati moral? Dupa legea morala? Dupa legea bunului simt nevotata in Parlament? Nici atat. Nu-i asa ca este frumoasa legea si ca sistemul nu favorizeaza pe nimeni? Prezumtia de nevinovatie nu implica in mod necesar si suficient nevinovatia ci faptul ca vinovatia nu a fost dovedita legal intr-o instanta de judecata chiar si atunci cand toata lumea stie ca eu Pota am copiat sau am mintit sau am facut trafic de influenta sau am ucis, chiar daca toata lumea stie ca eu Voculescu am furat, chiar daca toata lumea stie ca eu Hrebenciuci, Dragnel, Chitcoiul, Videan, Mazarel sau cum dracu m-o mai fi chemand pe mine, am furat, am inselat, am mintit, am praduit, am facut prapadenie mare cu un elan netarmurit si cu voia votantului care imi legitimeaza existenta nevinovata. Caci, nu-i asa, bovis populi, vox dei.
Ca normal ar fi ca prezumtia de nevinovatie sa o invoce doar un judecator si nu sa fie principiu moral al nevinovatiei vinovate, ca sintagma asta ar trebui sa nu mai fie invocata de orice neispravit care isi etaleaza vinovatia nevinovata ca pe niste bude dulci aruncate pe constiinta electorului indobitocit, ca bomboana pe coliva unui popor eminamente amoral, asta este alta poveste care nici macar nu mai trebuie spusa atat timp cat un neispravit a decretat ca legea bunului simt nu a fost votata in Parlament.