Nu imi lua, Doamne, nevoia de iubire
Ce si-a facut cuibar demult in mine.
Sunt oameni si-mi gresesc mereu.
Nici eu nu-s zeu.
Si chiar de ma urasc sau ma doboara,
Sau chiar si-atunci cand ma fac de ocara,
Nu-mi lua iubirea pentru oameni
Nici cand nu mi-o intoarce nimeni.
Tu ai mai multe vesnicii `nainte,
Eu doar o viata de povara
Ce-adesea simt ca ma omoara
Dar nu as vrea sa-mi saraceasca
Fara iubirea asta pamanteasca.
Tu ai decis sa-mi faci menire
Sa port in suflet doar iubire.
Doamne, lasa-mi nevoia asta
Chiar de ades e ca napasta.
Fara iubire sunt pustiu si fara rost
Chiar daca oamenii nu isi gasesc
In mine adapost.
Lasa-mi nevoia de iubire
S-o port cu mine in a lor orbire.