Si geniile gresesc

Un mare actor in fata caruia nu poti decat sa iti scoti palaria cu smerenie, o personalitate actoriceasca careia senectutea nu i-a infrant talentul, un monstru sacru al scenei romanesti (l-am numit pe Radu Beligan), spune: “Majoritatea zdrobitoare a oamenilor nu au parte de marile recompense – premiul Nobel, premiul Oscar, medalia olimpică de aur și așa mai departe -, dar micile plăceri ale vieții sunt la îndemâna tuturor. O bătaie prietenească pe umăr, un sărut pe obraz, prinderea unui crap de două kilograme, o lună plină, un loc liber ca să-ți parchezi mașina, un foc care arde în vatră, o masă bună, un apus de soare magnific…
Nu vă încăpățânați sa cuceriți marile premii. Mulțumiți-vă cu bucuriile mărunte. Ele exista pentru fiecare dintre noi. Din plin.”.
Nu pot sa fiu de acord cu el. De la inaltimea geniului actoricesc si de la inaltimea pe care ti-o da o viata plina pe care o lasi in urma cu fiecare secunda care trece, poti sa iti permiti sa recomanzi semenilor tai, fara sa gresesti ca esenta, simplitatea momentelor vietii. Eu as nuanta insa cuvintele lui Radu Beligan in sensul urmator: nu va multumiti cu lucrurile marunte, fara insa sa uitati sa va bucurati de ele din plin. Lucrurile mari se nasc de cele mai multe ori din vise mari. Visezi la nivel mic, obtii mic. Visezi la nivel mare, este posibil sa ai sansa sa obtii mare. Daca mai ai si forta sa nu lasi nerealizarile vietii sa te descurajeze si sa te angoaseze, continuand sa te bucuri de multele intamplari marete prin simplitatea lor, ai garantia ca nimic nu te va putea opri sa continui sa visezi si sa vrei la nivel mare. Renuntarea la maretie, dublata de incapacitatea de a te bucura sincer de fiecare minunatie pe care viata ti-o ofera cu generozitate dumnezeiasca, este calea sigura catre mersul in genunchi. Pana la urma, cand ceasul ti se opreste, poti sa privesti in tine cautandu-l pe Dumnezeu si sa iti spui: Doamne, am visat, am vrut si am incercat. Nu am vrut sa renunt sa fiu creatia ta. M-ai creat sa fiu OM intreg. Macar am incercat… Fara trufie, cu smerenie dar si cu curaj. Si, Doamne, nu am uitat sa ma bucur de toate lucrurile simple pe care tu, cu marinimie, mi le-ai dat sa le traiesc: zborul unei pasari, frunza care pluteste in razele soarelui in drumul ei spre pamant, muzica, culorile de neegalat ale creatiei tale, zambetul provocator si mangaierile devoratoare ale femeii, tot creatia ta, dansul, cuvantul, revolta apelor involburate ce isi croiesc, cristalin, drum printre pietrele muntelui, semeata inaltare a piscurilor, nemarginita intindere a marii linistite dar si forta ei dezlantuita in furtuna, inocenta noului nascut, fiorul dat de atingerea sanului femeii iubite si dorite, sentimentul de liniste pe care ti-l da fericirea copiilor tai, mandria data de fiecare batalie dreapta castigata, atingerea diafana a petalei de orhidee si inca multe altele pe care nu le pot cuprinde in scris nici macar intr-o viata de om. Iti multumesc, Doamne, ca ne tii in viata sa ne bucuram de toate astea si sa visam la lucruri marete.