Sufixe la delir

In-totdeauna mai este de spus un cuvant,
In-totdeauna mai este ceva de facut.
In-totdeauna ramane ceva desfacut
In-totdeauna ne pierdem ca praful in vant.

Ratacind in lupte fara un rost
Priviri ce cauta-n alte priviri adapost
Sclipiri,
Amagiri,
Drumuri pavate cu fundaturi
Zambete sterpe-n adunaturi.
Toarna,
Rastoarna,
Clipe-n virgine clepsidre
Ospat pentru visele hidre.

Si-atunci ma cufund…
Si ma pierd in vesnicia sanului tau
Ca intr-o fara sfarsit agonie
Al carei antidot fara rost este zborul in stele.

Iara si iara poveri prea fecunde
Ascunse-n plin de secunde
Umplu cu buze vorace
Deliruri de corpuri opace.
Priviri,
Se sting licariri,
Neguri lacome,
Frantele patime
Ca o aripa indoita sub ceruri
Plangand nemarginirile.
Sufixe la imperecherea cu viata.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *