Un scrutin ca un stand up comedy cu urmari sumbre

In desavarsitul climat egalitarist al epocii post-decembriste stimulat copios cu galeti, kile de faina, sarmale si vorbe goale (la pixuri au renuntat pentru ca apetitul votantului pentru scriere a disparut in negura timpurilor) fiecare neispravit in parte este purtatorul sacru al unui Cod al lui Hammurabi. Fara sa fie in stare sa scrie un mic eseu (despre orice) de numai cateva fraze coerente, isi aroga dreptul divin de a nega absolut orice de pe pozitii dogmatice. Argumentele ii sunt de prisos. Singura certitudine ii este afirmatia conforma cu propriul cod care nu are nevoie decat de implicare emotionala departata de rational mai mult decat linia orizontului. Totul are la baza doar perceptia proprie derivata din propriul afectiv. Analiza, argumentul documentat, ascultarea argumentului celuilalt, dezbaterea sunt necunoscute si bine pierdute mai ceva decat comoara lui Rommel. Nu este de mirare ca avand un asemenea elector si candidatii sunt pe masura. In momentul in care electorul mediu si membrul de partid (la medie ma refer) sunt de o mediocritate desavarsita, candidatul sau nu are cum sa fie in alt fel. Iar unui asemenea elector nu ai cum sa ii ceri sa voteze principii in detrimentul vorbelor goale sau  mitei electorale.
Din analiza intentiei la vot este cat se poate de clar ca romanul se teme mult mai mult de posibilitatea domniei legii decat de efectele devastatoare ale saraciei si nesigurantei zilei de maine generate de coruptia endemizata si sustinuta intens de catre chiar cei care ar trebui sa o stopeze si aparata de exact cel mai votat om din Romania. Pana la urma acest lucru este un fapt inexorabil prin obiectivitatea existentei lui: asta este stadiul evolutiei poporului roman. Iar Victor Ponta si sforarii din culise sunt exemplificarile cele mai bune ale acestei situatii cu caracter istoric. Mediocritate, parvenire, arivism, lacomie, o bolnavicioasa aviditate pentru putere.
Dreapta politica institutionalizata nu a reusit sa impuna un candidat unic credibil, de anvergura, cu viziune si carisma. Mai mult chiar, niciunul dintre politicienii cu vizibilitate care se pretind de dreapta nu cumuleaza un minim de calitati in stare sa polarizeze optiunile votantului de dreapta si al eternilor scarbiti de politica. Acei absenti care, dincolo de faptul ca nu au capacitatea intelectuala si morala sa impuna nici macar in imediata apropiere principii contrare celor pe care le dispretuiesc la clasa politica, isi aroga dreptul suveran sa fie nemultumiti, scarbiti, dezgustati post factum fara insa sa aibe decenta vreodata sa participle real la viata cetatii si fara sa aibe capacitatea sa evalueze corect pericolul, perspectivele si implicatiile absentei lor. Din pacate exact acesti dezamagiti, scarbiti, dezgustati resusesc prin absenteismul lor sa faca diferenta dintre o societate in care domneste legea si o societate in care domneste minciuna, ipocrizia, coruptia, discretionarul si abuzul de putere. Si atunci totul ramane la decizia aparatului de partid si a unor rataciti in gropile comune ale excrementelor nationale.
In medie alegatorul de dreapta este la fel de intolerant si talibanizat ca si cel care va acorda votul sau exponentului acestei stangi cancerizate. Sa nu cumva sa zici ceva despre candidatul lui sau ei (lucruri reale nu barfe, zvonuri, invective sau zvonuri manipulative) ca este jale mare. Se pare ca majoritatea lor, ca si candidatii sustinuti de ei, nu vor sa vada ca pericolul real este Ponta si nu ceilalti candidati la fel de mediocri.
Cum totul este dominat de o mediocritate debusolata, era firesc ca si aceasta campanie sa se desfasoare sub semnul ipocriziei, al festivismului grotesc sau al raportarilor mincinoase. Lipsa reperelor si a valorii din viata societatii si implicit din viata politica au facut ca si de aceasta data nu programele concentrate pe miza alegerilor sa prevaleze ci atacul la ceilalti candidati. Pentru elector este mult mai important show-ul de mahala decat viitorul sau. Numai ca mediocritatea si lipsa de inteligenta a echipelor de campanie nici macar lucrul asta nu au reusit sa il faca performant. Si nu dau decat doua exemple.
1. La afirmatiile lui Ponta ca el a crescut pensiile si a reintregit salariile, ar fi fost foarte simplu ca oricare dintre ceilalti sa aminteasca electoratului ca aceasta crestere este prevazuta de lege (deci obligatorie) iar reintregirea salariilor fusese prevazuta prin Legea Bugetului de catre chiar ultimul guvern Boc, cheltuiala bugetara pe care laudarosul Ponta nu ar fi putut-o face daca acei bani nu ar fi existat deja. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca oricare dintre oponentii lui Ponta ar fi putut sa spuna cate milioane de pensii si cate salarii de bugetari ar fi putut fi sustinute cu ceea ce se dovedeste ca au furat colegii de partid ai lui Ponta (poate chiar si el avand in vedere numarul caselor pe care le poseda ca angajat la stat). Inabilitate chiar si cand este vorba despre lucrat cu zoaiele si nu cu programele.
2. Am propus chiar eu unuia dintre partide un model de tabel simplu in care sa se prezinte populatiei preturile comparative la unele grupe de cheltuieli individuale (paine, lapte, carne, combustibili, energie electrica, gaze naturale pentru consum individual, impozite pe proprietati, asigurari obligatorii etc.) la nivelul lunii mai 2012 si septembrie 2014. Evident propunerea mea nu a avut trecere.
Nedumerirea mea (intentia mea de vot este ferma) se refera la un singur lucru: noi ceilalti care nu ne regasim in medie, ce vina avem?