Un start ratat

Suntem un teritoriu binecuvantat de Dumnezeu cu absolut tot ce ar fi fost necesar ca o tara ca asta sa o poti invarti dupa soare. In afara de teritoriu insa ar mai fi fost nevoie si de popor ca sa devenim acea tara despre care am pomenit in fraza de mai inainte. Si cum perfectiunea este doar apanajul divinitatii egoiste, amintitul a tinut sa echilbreze situatia facandu-ne pe noi, cei care am locuit si locuim acest teritoriu, asa cum suntem. Ar fi fost complet nedrept fata de toti ceilalti ca teritoriul asta sa fie locuit de elvetieni sau de japoneji (vorba unui distins parlamentar). De fapt, da-i dracu si pe astia! Niste simple masinarii de o exactitate enervanta sau simple furnici a caror singura gena este si aia calibrata pe munca. Nu tu o manea, nu tu o balacareala, nu tu o barfa, nu tu o aroganta acolo, nu tu un scuipat dispretuitor, nu tu o “sa moara mama”, nu tu o dezbatere pe tema “mortii ma-tiiiii”. Prea mare plictiseala… Sunt nedrept… recunosc. Si noi excelam in ceva. Stim sa ratam momente. Ultimul dintre ele fiind startul ratat al noii aliante de centru-dreapta. Ceea ce parea la ecografie ca fiind un copil ce se va naste frumos, cu o greutate ideala, cu reflexe de invidiat, cu mosteniri genetice ce il va face sa creasca mai repede decat Fat-Frumos, cu un apgar (nota pe care o primeste la nastere noul venit) cu mult peste 100 (chiar daca maximul este 10), s-a dovedit a fi doar o negociere care urmeaza sa stabileasca cine, in ce conditii, cati, cu cine, urmeaza sa candideze. Imensul capital de simpatie care a crescut pe fondul refuzului abuzurilor legislative si comportamentale ale USL se topeste incet incet sub presiunea constiintei faptului ca in locul unei actiuni de recuperare a valorilor imprastiate de timp, sentimentul inutilitatii sau al faptului ca nu isi gasesc locul pe nicaieri, dar fara notorietate, in locul unei constructii temeinice de jos in sus, chiar cu riscul neparticiparii la alegerile din toamna dar cu posibilitatea reala de a construi o alternativa la stilul de viata politica din ultimii aproape 23 de ani, s-a intrat direct in obscuritatea partajarii (ca sa nu folosesc mercantilul “impartirii”) cu usile inchise. Iar noi ceilalti continuam sa urlam la luna ca niste bastarzi ai cerului imperecheat cu visul.