Viata de zi cu si intre democratie si egalitarism

Afirm de foarte multa vreme un lucru care este la mintea cocosului si este in logica lucrurilor: atata vreme cat vrem democratie, trebuie sa acceptam, dincolo de optiunile proprii, notiunea de pluralism politic, pluralismul optiunilor, pluralismul punctelor de vedere. Pe de o parte afirmatia mea nu este de natura sa convina niciunui taliban. Fie ca este el din stanga, fie ca este el din dreapta. Pe de alta parte afirmatia mea referitoare la pluralismul de opinie poate sa dea apa la moara mintilor involuate dominate de spiritul egalitarist propovaduit pe toate caile, egalitarism in virtutea caruia prostul isi poate permite sa dea lectii desteptului, nesimtitul are voie sa i se urce in cap omului de bun simt, hotul are voie sa il dispretuiasca pe cinstit. Eronat, doamnelor si, in special, domnilor. Suntem amandoi egali doar in fata legii. Iar egalitatea se mai poate aplica doar in ceea ce priveste egalitatea de sanse. Natura nu ne-a facut agali. Ca reuseste un prost sa ajunga sa te priveasca tocmai de sus din sferele structurilor statalitatii sau din randurile unei asa zise elite care in afara de notorietate si, eventual, bani (dracu stie cum or fi fost dobanditi) nu mai au altceva, este doar din cauza unui joc al sortii, o sansa oferita nemeritat dar in niciun caz o pozitie obtinuta prin merit personal. In mult prea multe cazuri. Asa ca prostul cu pricina nu are niciun motiv sa ma priveasca de sus. Eu unul nu recunosc decat aristocratia mintii si a talentului ca dat natural. Cum insa prostul ajuns devine model pentru alti prosti, absolut orice prost ajunge sa fie convins ca este indreptatit sa conteste absolut orice valoare (cu toate ca nu are nici cea mai mica ablitate intelectuala sau instinctiva sa o vada, sa o recunoasca) si sa se mai si creada grozav. Ma apuca dracii cand vad ca tot felul de neispraviti, tot felul de inculti, tot felul de needucati, tot felul de parveniti, tot felul de neica nimeni care nu sunt in stare sa faca mai nimic cu mainile sau creierele lor, vin sa imi dea lectii, sa ma puna la punct si incearca sa mi se urce in crestet. Nu, nu ma gandesc in primul rand la cantitatea lecturilor sau informatiilor detinute. Ma refer in primul si in primul rand la capacitatea de a gandi cu propriul creier, ma gandesc la caracter, ma gandesc la capacitatea de a produce un gand dincolo de tipare si concluzii emise deja de altii, ma gandesc la capacitatea de a analiza factual, ma gandesc la capacitatea de a rationa dincolo de visceralitatea animalica. Asa ca oricine ai fi, iti respect existenta humanoida dar nu incerca sa ma bagi in mocirla egalitarismului tau ca eu unul nu te las pana nu iti arat care iti este locul si te pocnesc peste creieri de ajungi sa ti-i sufli la prima raceala.
Dar sa revin la oile, vacile si boii nostri. In virtutea pluralismului despre care vorbeam dar si cu incriminarea erecta a egalitarismului, stanga nu are voie sa existe fara dreapta si dreapta fara stanga. Cand si stanga si dreapta vor reusi sa accepte lucrul asta elementar, cand sustinatorii stangii si dreptei vor reusi sa accepte lucrul asta elementar, abia atunci am putea sa ne gandim sa construim o Romanie democratica in sensul modern al cuvantului. Iar asta inseamna domnia legii si nu tirania votului. Limitele puterii votului trebuiesc stabilite prin lege. Cand un cap sec de premier vine si invoca faptul ca un alt neica nimeni este legitimat de votul alegatorilor sai obiectivand in felul asta ilegalitatile mangafalei, apai premierul ala trebuie huiduit in primul rand de catre sustinatorii lui. Asta intr-o societate sanatoasa. Eu unul de exemplu nu am avut si nu am de gand sa contest dreptul USL (ulterior PSD) sa faca guvernul. Au castigat niste alegeri iar regula jocului le da acest drept. Ca aceste alegeri au fost castigate din cauza absenteismului, ca este nefiresc ca o minoritate electorala de 25% sa produca o majoritate politica parlamentara discretionara si abuziva de 80%, asta este alta poveste. Dar PSD a avut dreptul legal sa faca guvernul. Eu nu lucrul asta il contest cum nu contest de altfel nici existenta si dreptul PSD de a exista si actiona ca partid politic. Nu ma gandesc nici sa urasc, sa detest si sa improsc cu noroi, la gramada, absolut toti membrii PSD. Eu atac, si nu am sa ma opresc din a ataca, ceea ce este vizibil din PSD. Niste neispraviti permanent in conflict cu legea, niste imbuibati excesiv de bogati dar a caror bogatie este rezultatul coruptiei, hotiei, traficului de influenta, nemerniciei. Eu pe aceste neamuri proaste, pe acesti prostovani aroganti, pe acesti mincinosi, pe acesti nemernici ii vreau bagati la puscarie. Sunt cativa PSD-isti vizibili (si tineri si mai trecuti de a doua tinerete) a caror atitudine chiar imi place. Cum la fel sunt o multime de oameni politici vizibili din dreapta care imi produc o greata teribila. Uite de exemplu un lucru care imi place. Nici macar nu ma intereseaza care sunt mobilurile nerostite ale primarilor PSD din Olt care au informat asupra retragerii sprijinului lor pentru deputalul ales cu alergatura lor: Dan Sova. Motivul invocat este lesne de inteles si, din punctul meu de vedere, credibil: mangafaua, dupa ce a fost ales, a uitat complet de cei cu ajutorul carora a ajuns, timp de doua mandate, in Parlamentul Romaniei. Imi doresc sa vad cat mai des asemenea actiuni de revocare a sprijinului celor care aleg. Pe cand si la celelalte partide? Imi doresc ziua in care cetatenii isi vor revoca reprezentantul lor pe care l-au votat. Sa invete ipochimenul ca nu s-a nascut cu acest drept si ca este o onoare ca a fost votat de un grup de cetateni. Sa invete imbecilul ca valoare nu inseamna sa apari la televizor si sa debitezi minciuni intr-un festivism ipocrit. Sa invete cretinul ca l-ai trimis acolo nu ca sa faca bani pentru el ci sa iti reprezinte tie interesele. Altfel sa puna dracului mana sa faca ceva ca sa isi castige existenta. Ca sunt satul de asistati sociali de lux pe banii mei.