Arhive autor: Catalin Banica

… ne-a fost atat de usor… modernitate grabita

Mi-am dorit sa facem dragoste undeva sus, Pe un varf de munte sau pe un nor. Nu ne-am fi despartit atat de usor. Mi-am dorit sa facem dragoste printre florile de camp, Inconjurati de petale si binecuvantarea adierilor Atunci cand … Continuă să citești

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Ultimul autodafe – fantezia ultimei papadii

Nu stiu cum sunt ceilalti oameni dar cred ca eu sunt anapoda rau de tot. Cand incep sa ma analizez ca si cand as analiza pe cineva din exteriorul meu, constat niste deviatii complet infantile. Nu stiu daca este normal … Continuă să citești

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Repetabila nedreptate: poveste cu copii fericiti

Catalin si Liviu. Doi baietei de vreo 7 ani, nazdravani nevoie mare, verisori cu diferenta de doua saptamani intre ei, veseli continuu si continuu pusi pe traznai. Se intorc de la statia hidro unde tatal lui Liviu, unchiul lui Catalin, … Continuă să citești

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Lumi paralele

Am un IQ undeva in jurul lui 150. Plus sau minus cateva unitati. Si nu o spun cu emfaza, trufie sau aroganta ci cu capul plecat umil si lacrimi in ochi: ar fi fost mai bine sa fiu prost si/sau … Continuă să citești

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Cupluri si dislexii

Pe la jumatatea drumului (Ni-l promisesem definitiv) Brusc am inceput sa vorbim limbi diferite. Eu iti spuneam „lipsa” Iar tu in mijlocul unor taceri infinite Iti spuneai „eclipsa”. Eu iti spunem in multe feluri „dor”, Tu iti spuneai „dependenta” Apoi … Continuă să citești

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Au innebunit literele

Nu am sa mai pot sa scriu. Din stilou nu mai curg litere Ci numai semne de intrebare Ce se grupeaza singure Pe hartie, in ploaie sau cer, In nelinisti si credintele oarbe Atunci cand nu mai pot sa mai … Continuă să citești

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Nu mai este nimic de facut…

Atat de mult am strigat Incat am ramas fara glas. Atat de mult am scrutat fiecare om Incat am ramas fara vedere. Atat de mult am sperat Incat sufletul mi s-a imbolnavit de dor. Atat de tare am crezut Incat … Continuă să citești

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Raul din bine.

Ce ciudat… uneori exact sentimentele si trairile ca esenta pozitive din om il pot arunca pe acesta in Infern, in Iadul propriu. Bunatatea cand i se raspunde cu ingratitudine, iubirea cand i se raspunde cu ostilitate nejustificata de nimic, generozitatea … Continuă să citești

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Un lup singuratic

Mi-au trecut anotimpuri si ani, Mi-au trecut ploi, arsite, ninsori, Mi-au trecut fructe, petale si flori… Tu insa nu mi-ai trecut. Si-atunci am impietrit in reci asteptari. Iar timpul a inghetat in taceri. Si sufletul odata cu el: nevazut si … Continuă să citești

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Singuratatea sufletului…

Exista oameni carora le este atat de teama sa iubeasca si sa fie iubiti, le este atat de frica de angajament, responsabilitatea si asumarea angajamentului, atat de teama sa se daruiasca complet si sa primeasca daruirea celuilalt, atat de frica … Continuă să citești

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu