Mereu surprinzatoarea Romanie

 Dupa discursul de ieri al domnului Ponta, rostit de la tribuna Parlamentului injumatatit, toata lumea (ma refer la cei care prin natura profesiei sau in virtutea interesului pentru viata politica, l-au urmarit) fie a sarit ca arsa, fie a cazut iarasi in patima scenaritelor, unii au lacrimat induiosati, altii au urlat ca niste caini turbati… fiecare dupa cum il duce interesul si puterea mintii.
Nu stiu cine sta in spatele acestui discurs, dar mutarea asta este la fel de inteligenta ca mutarea despre care pomeneam cu cateva zile in urma (ma refer la mutarea  PDL-ului, sau a celui care ii face sa danseze trasi de sfori, in ziua cand au anuntat componenta noului cabinet). De ce inteligenta? Din mai multe motive. Unul dintre ele (si este cel mai neimportant) este acela ca nimeni nu se astepta la acest tip de discurs. Primul in ordinea importantei ar fi acela ca PSD-ul (si nu domnul Ponta… si doar o parte a PSD-ului) ii arata pisica neagra domnului Antonescu si PNL-ului. Sa ma explic de ce afirm lucrul asta. In ultimul timp domnul Antonescu a tinut cu tot dinadinsul sa fie primadona in duetul domniei sale cu domnul Ponta. Intotdeauna mai vizibil, intotdeauna mai vocal in toate aparitiile din media. Domnul Ponta, in cele mai multe cazuri, parea un copilandru ratacit in lumea galagioasa a mahalalei atunci cand era in prezenta domnului Antonescu. Iar atunci cand se intampla sa fie singur si sa trebuia sa vorbeasca, parca isi imita in ton, invective si atitudine mentorul chivutza plecat in timpul asta pe undeva prin mahalaua targovetilor sa mai compuna in zgomot niste sarade lipsite de continut dar tot pe atat de vehemente si viscerale si patologic isterice. Ori asa ceva (oare cum de nu au sesizat capetele din umbra ale PNL-ului ca tatucii nu vor suporta prea mult timp ca partidul pe care l-au construit sa fie pus in planul doi, in perceptia publica,  prin persoana domnului Ponta? sa para ca este tractat, ca este la remorcat de  PNL?) nu cred ca orgoliul membrilor si tatucilor si brontozaurilor si lorzilor si mujahedinilor si lacomilor fara scrupule din PSD ar putea sa inghita prea mult timp. Oricum PSD-ul este un partid care pana una alta (si inca multi ani de aici inainte) ramane singurul partid organizat extrem de riguros (si rigid) ca partid si care oricand poate capta votul cel mai numeros din electoratul romanesc. Ca sa nu mai vorbim despre pretentiile din ce in ce mai mari ale PNL-ului in defavoarea PSD-ului. Inteligenta cea mai mare a discursului a constat  insa in palma extrem de viguroasa pe care PSD-ul, prin persoana domnului Ponta, o da chiar PDL-ului. Sala a fost muta, amutita. Si nu pentru ca vorbitorul le-ar fi rostit cuvinte care sa pogoare asupra lor ca o revelatie divina ci pentru faptul ca i-a luat prin surprindere. Nu stiu cati dintre mai noii imbuibati impotenti cu pretentii mesianice din randul PDL-ului au constientizat  tacerea la care i-a dus discursul civilizat dar ferm al domnului Ponta. Sigur insa domnul Ungureanu a prins si a fructificat momentul. Dovada consta in cuvintele domniei sale adresate direct domnului Ponta. Mie unul nu mi s-a parut deloc ca discursul domnului Ponta ar fi continut promisiuni de mariaj (as zice incestuos pe alocuri) sau macar ocheade provocatoare la adresa PDL-ului. Mi s-a parut insa ca inteligenta abordarii ferme dar in limitele a ceea ce ar trebui sa fie normalitatea in atitudinea politica, parlamentara si in general ceea ce ar trebui sa fie logica discursului unor oameni care apartin aceleiasi natii,  a descumpanit pe toata lumea. Cred ca PDL-ul ar trebui sa coboare macar cateva trepte de pe scara pe care s-au cocotat cu aroganta si sa realizeze acest moment realmente istoric in care PSD-ul, prin atitudinea in cadrul a ceea ce ar trebui sa fie normalitatea, are puterea sa se reinventeze. Cred ca acest lucru nu ar trebui doar sa le dea de gandit jmecherilor (ei au demonstrat in timpul din urma ca, luati ca grup, nu prea sunt dispusi sa o faca) din PDL ci sa le dea fiori reci. Eu unul sper ca sunt in toate partidele suficient de multi oameni inteligenti care sa stie sa fructifice noile curente aparute. Vad insa o mare problema. Este fara dubii ca anchilozatii intr-un anumit tip de politica complet defectoasa (si paguboasa pentru intreaga tara), politica ce are ca singura forma de manifestare incapacitatea de a negocia, incapacitatea de a aborda dialogul si compromisul (in sens de armonizare a pozitiilor), invectivele in detrimentul argumentelor, galagia isterica ce bate de departe mahalaua, prea stimatii de care am vorbit, nu cred ca  sunt chiar dispusi sa renunte la pozitiile capatate cu atata truda infractoare. Problema este ca nu stiu cum inteligentii care au gandit cele doua momente vor avea puterea sa impuna alte standarde. Si de gandire si de actiune. Dupa discursul de ieri al domnului Ponta, rostit de la tribuna Parlamentului injumatatit, toata lumea (ma refer la cei care prin natura profesiei sau in virtutea interesului pentru viata politica, l-au urmarit) fie a sarit ca arsa, fie a cazut iarasi in patima scenaritelor, unii au lacrimat induiosati, altii au urlat ca niste caini turbati… fiecare dupa cum il duce interesul si puterea mintii.
Nu stiu cine sta in spatele acestui discurs, dar mutarea asta este la fel de inteligenta ca mutarea despre care pomeneam cu cateva zile in urma (ma refer la mutarea  PDL-ului, sau a celui care ii face sa danseze trasi de sfori, in ziua cand au anuntat componenta noului cabinet). De ce inteligenta? Din mai multe motive. Unul dintre ele (si este cel mai neimportant) este acela ca nimeni nu se astepta la acest tip de discurs. Primul in ordinea importantei ar fi acela ca PSD-ul (si nu domnul Ponta… si doar o parte a PSD-ului) ii arata pisica neagra domnului Antonescu si PNL-ului. Sa ma explic de ce afirm lucrul asta. In ultimul timp domnul Antonescu a tinut cu tot dinadinsul sa fie primadona in duetul domniei sale cu domnul Ponta. Intotdeauna mai vizibil, intotdeauna mai vocal in toate aparitiile din media. Domnul Ponta, in cele mai multe cazuri, parea un copilandru ratacit in lumea galagioasa a mahalalei atunci cand era in prezenta domnului Antonescu. Iar atunci cand se intampla sa fie singur si sa trebuia sa vorbeasca, parca isi imita in ton, invective si atitudine mentorul chivutza plecat in timpul asta pe undeva prin mahalaua targovetilor sa mai compuna in zgomot niste sarade lipsite de continut dar tot pe atat de vehemente si viscerale si patologic isterice. Ori asa ceva (oare cum de nu au sesizat capetele din umbra ale PNL-ului ca tatucii nu vor suporta prea mult timp ca partidul pe care l-au construit sa fie pus in planul doi, in perceptia publica,  prin persoana domnului Ponta? sa para ca este tractat, ca este la remorcat de  PNL?) nu cred ca orgoliul membrilor si tatucilor si brontozaurilor si lorzilor si mujahedinilor si lacomilor fara scrupule din PSD ar putea sa inghita prea mult timp. Oricum PSD-ul este un partid care pana una alta (si inca multi ani de aici inainte) ramane singurul partid organizat extrem de riguros (si rigid) ca partid si care oricand poate capta votul cel mai numeros din electoratul romanesc. Ca sa nu mai vorbim despre pretentiile din ce in ce mai mari ale PNL-ului in defavoarea PSD-ului. Inteligenta cea mai mare a discursului a constat  insa in palma extrem de viguroasa pe care PSD-ul, prin persoana domnului Ponta, o da chiar PDL-ului. Sala a fost muta, amutita. Si nu pentru ca vorbitorul le-ar fi rostit cuvinte care sa pogoare asupra lor ca o revelatie divina ci pentru faptul ca i-a luat prin surprindere. Nu stiu cati dintre mai noii imbuibati impotenti cu pretentii mesianice din randul PDL-ului au constientizat  tacerea la care i-a dus discursul civilizat dar ferm al domnului Ponta. Sigur insa domnul Ungureanu a prins si a fructificat momentul. Dovada consta in cuvintele domniei sale adresate direct domnului Ponta. Mie unul nu mi s-a parut deloc ca discursul domnului Ponta ar fi continut promisiuni de mariaj (as zice incestuos pe alocuri) sau macar ocheade provocatoare la adresa PDL-ului. Mi s-a parut insa ca inteligenta abordarii ferme dar in limitele a ceea ce ar trebui sa fie normalitatea in atitudinea politica, parlamentara si in general ceea ce ar trebui sa fie logica discursului unor oameni care apartin aceleiasi natii,  a descumpanit pe toata lumea. Cred ca PDL-ul ar trebui sa coboare macar cateva trepte de pe scara pe care s-au cocotat cu aroganta si sa realizeze acest moment realmente istoric in care PSD-ul, prin atitudinea in cadrul a ceea ce ar trebui sa fie normalitatea, are puterea sa se reinventeze. Cred ca acest lucru nu ar trebui doar sa le dea de gandit jmecherilor (ei au demonstrat in timpul din urma ca, luati ca grup, nu prea sunt dispusi sa o faca) din PDL ci sa le dea fiori reci. Eu unul sper ca sunt in toate partidele suficient de multi oameni inteligenti care sa stie sa fructifice noile curente aparute. Vad insa o mare problema. Este fara dubii ca anchilozatii intr-un anumit tip de politica complet defectoasa (si paguboasa pentru intreaga tara), politica ce are ca singura forma de manifestare incapacitatea de a negocia, incapacitatea de a aborda dialogul si compromisul (in sens de armonizare a pozitiilor), invectivele in detrimentul argumentelor, galagia isterica ce bate de departe mahalaua, prea stimatii de care am vorbit, nu cred ca  sunt chiar dispusi sa renunte la pozitiile capatate cu atata truda infractoare. Problema este ca nu stiu cum inteligentii care au gandit cele doua momente vor avea puterea sa impuna alte standarde. Si de gandire si de actiune.