Mie unul imi este destul de clar ca aceste alegeri prezidentiale nu au cum sa aduca o schimbare majora in viata societatii, indiferent cine ar castiga alegerile. Ponta, cel care vrea sa fie perceput ca un nou umblator pe ape, chiar daca nu o face decat cu barca trasa de jandarmi (nici acum nu pot sa inteleg cum oamenii aia au acceptat sa fie umiliti in halul ala), nu va aduce nicio schimbare in bine. Va incerca pe toate caile sa ii favorizeze pe ai lui si este foarte posibil ca justitia sa fie stopata prin reglemantari legislative care vor trece foarte usor de promulgarea presedintelui. Singura reduta ar mai putea ramane doar CCR. O reduta destul de firava de altfel chiar si pentru faptul ca nu se pronunta decat sesizata. Legea asa zice. Or in cazul asta noi ca populatie am fi in situatia sa traim ca si pana acum. Deci nimic spectaculos. Este un rau cu care ne-am obisnuit sa traim si sa il acceptam ca fiind firesc. Obisnuita resemnare mioritica mediocra. Prezenta lui Iohannis ca presedinte ar putea fi o schimbare. Dar, din punctual meu de vedere, nu una de esenta. Un presedinte al Romaniei nu are suficient de multe parghii legale ca sa poata schimba mentalitati, legi, principiile de organizare ale partidelor si oamenii din componenta partidelor. Ca sa nu mai spun ca nu stiu mai nimic despre capacitatile omului asta.
Problema nu este la Ponta sau la Iohannis (ei sunt doar niste efecte) ci incapacitatea clasei politice de a se reforma. Prezenta acestei monstruozitati grotesti in viata politica a tarii, la Ponta ma refer, se datoreaza ca esenta votantului mediu si clasei politice generate de votantul mediu. Ponta nu ar fi fost posibil fara aportul definitor al lui Antonescu si al PNL. Ponta nu ar fi fost posibil daca fortele de opozitie nu ar fi fost aidoma lui. Ponta zburda azi intr-o mare de minciuni si ipocrizie tocmai pentru ca opozitia este slaba, nearticulata si dominata de indivizi mediocri care sunt departe de a fi modele, repere umane. Exact asta este motivul pentru care de mai multi ani afirm ca nimic de esenta nu se va schimba pe termen scurt atat timp cat o alta forta politica, croita dupa standarde realmente democratice, nu se va impune in aceasta tara. Un partid format din oameni carora sa nu li se poata reprosa ca au participat la devalizarea tarii si la pauperizarea vietii cetateanului. Or unul dintre momentele cand se putea face acest lucru a fost vara lui 2012. Tara a pierdut aceasta sansa.
Ceea ce eu sesizez, dar politicienii nu o vad, este faptul ca exact mediocritatea, lacomia, arivismul si ipocrizia politicienilor ne fereste de pericolul unei noi tiranii in adevaratul sens al termenului.
Cam tot ce este in aparatul de stat, in conducerile judetene si locale se manifesta intr-un feudal spirit tiranic fara insa ca acestia sa si aibe forta tiranica individuala ca sa poata reprima complet opozitia societatii. Degeaba tot felul de parasute isterice incearca sa arate ca detin controlul si isi etaleaza vitejia de mahala din spatele cordonului de jandarmi, de politisti si de sustinatori visceralizati la adapostul carora incearca sa se ascunda. Degeaba incearca impotentii potentati politici ai zilei (in toti acesti 25 de ani dar azi intr-un mod mult mai lamentabil si grotesc) sa acapareze absolut tot (cazul PSD este realmente periculos dar este periculos in primul rand pentru ei pentru ca orice bresa in sistemul lor de conservare a pozitiei dobandite pur si simplu ii spulbera). Societatea are propria ei viata. Chiar daca haotica si dezorganizata si divizata. Si pentru ca, din fericire, printre acesti politicieni second hand nu exista un tiran veritabil, omul din strada va continua sa injure si sa sfideze autoritatea politica indiferent cati jandarmi sau cate urechi obediente se vor pune la dispozitia acestei autoritati castrate. Cetateanul, pe langa faptul ca incepe sa inteleaga ca in afara de saracie nu prea are ce pierde, a deprins gustul contestarii autoritatii politice. Din punctul meu de vedere acest lucru este foarte bun atat timp cat nu degenereaza in anarhie. Chiar si numai avand in vedere ca o societate mediocra nu poate genera decat o anarhie distructiva la modul cel mai prostesc cu putinta si nu va actiona sub nicio forma ca un fenomen purificator. Iar societatea romaneasca nu a crescut inca suficient de mult incat sa depaseasca stadiul de mediocritate colectiva.
La scara istorica aceasta etapa se inscrie in firescul dogmatismului romanismului desantat, de conjunctura, discretionar tot in functie de necesitatile momentului, festivist si lozincard. Masura dupa care poate fi cantarita societatea este egalitarismul, ocaua mica injumatatita si asta, sfertodocsii si mediocritatea ridicata la rang de principiu al statalitatii pe de o parte iar de cealalta parte tiranii fara anvergura, dictatorii de mahala care incearca sa isi impuna vointa amputata injurand si scuipand peste gard trecatorii convinsi fiind ca daca actioneaza in acest fel au si reusit sa inspire teama. Aiurea! Tiranei de dimensiuni liliputane care aspira la dimensiunea gigantica a unor piscuri pe care nu vor avea niciodata forta sa le escaladeze.