Tacerile ca sa insemne ceva trebuiesc insotite de elemente de comunicare non-vebala, de o privire, de o mangaiere, de un gest, de un sunet, de o culoare, de un miros. Tacerea ca sa insemne ceva are nevoie de elemente senzoriale sau de un bagaj comun de experiente. Si cainele tace dar stie sa iti transmita starile lui in foarte multe feluri. Tacerea care nu este in stare sa comunice nimic spune doar un singur lucru: spatiul gol dintre doi sau mai multi subiecti. Plus incapacitatea de asumare a unui “da” ferm sau “nu” ferm sau “vrea” sau “nu vreau” dar si orgoliu prostesc. Ceea ce este echivalent cu frica ce duce la lasitate. Nu iti pasa? Nu te intereseaza? Nu vrei? Respectul pentru tine insuti/insati ar trebui sa te oblige sa afirmi simplu “NU”.
Hai sa fim seriosi! Va rog eu! Lasati sloganul asta cu “iubirea nu tine cont de varsta si de felul in care arati ci omul conteaza”. Este o ipocrizie ridicola. Vedeti vreo femeie de 30 sau 35 sau 40 sau 45 de ani iubindu-ma pe mine pentru ca sunt destept, am suflet mare sau pentru ca ma daruiesc cu totul? Vedeta nu sunt iar bani nu am ca sa fie motivate sa isi induca siesi iubire. De suprafata. Si interesata. Sa fim seriosi! Toate astea nu ar avea niciun fel de importanta in momentul in care s-ar uita la mine si si-ar spune cu respect ca sunt batran cu sufletul tanar. Nici macar nu ar avea curiozitatea sa afle daca stiu sa fac sex si cat pot face. Celelalte calitati ale mele cu atat mai putin ar avea relevanta. Va rog eu! Lasati-ma cu prostia asta. Da, poate m-ar iubi o femeie de 50 sau 55 sau 60 de ani. Dar m-ar iubi oboist, imbatranit, plat si fara sa existe un fior. Iar confort imobiliar nu pot oferi si oricum nu ma intereseaza pe mine. Va rog eu, lasati gratuitatile. Va lasati manipulati de cliseele oferite cu generozitate de tot felul de gangavi pe facebook care nici macar nu sunt in stare sa se iscaleasca cu propriul nume.
Nu ti-am cerut, Doamne, nimic. Am incercat sa le duc pe toate asa cum au venit chiar si cand m-a durut de nu am mai stiut de mine. Dar vreau macar sa inteleg. Si nu mai am prea mult timp. Asa ca mai vorbeste-mi si Tu mie. Pe toate celelalte din lucrarea Ta le inteleg cat de cat. Pe om… mult prea putin. Uneori chiar deloc.