Dreapta destructurata, incotro?

Intr-o iarna intrata parca la premenopauza in care bufeurile alterneaza ingrijorator de nesistematizat cu episoade inzapezite menite sa justifice, in sfarsit, cheltuirea banilor publici pe deszapeziri ale unor tronsoane de autostrazi inca neconstruite, realitatea a devenit atat de fluida si nehotarata incat o fata mare nu mai are de ce sa se simta incerta. Deocamdata climatul este unul complet neserios. Si in coalitia la guvernare si in opozitie. Fiecare da sah la fiecare, toata lumea ataca pe toata lumea. Ca o fac cei din coalitia la guvernare, este foarte bine si este in firescul lucrurilor: fiecare vrea o ciozvarta mai mare sau o pozitie dominanta in ochii electorului. In acest context fiecare il asteapta pe celalalt sa faca primul pas hotarat in directia despartirii ca sa il poata acuza de distrugerea visului intregului popor. Cel mai curat, cel mai drept, cel mai competent vis al tarii. Aparent de neinteles este faptul ca acelasi lucru il fac si partidele din inchipuita opozitie. Inchipuita si in sensul de inexistanta dar si in sensul de fudula.
Principiul necesar fundamental ar fi unificarea dreptei sau macar o coalitie a partidelor dreptei. O coalitie insa ar duce ulterior la exact acelasi tipar al algoritmului si s-ar relua la nesfarsit ciclul ultimilor zece ani. Pana aici este totul foarte simplu. Dar cat se poate de simplu pentru absolut orice om cat de cat normal la cap. Complicatia apare abia in momentul in care un om incearca sa raspunda la intrebare “cum?”. Daca as fi Mafalda, as emite unicul adevar si as face pe dracu in patru sa il bag pe gat tuturor. Cum insa nu sunt, am sa incerc doar sa creionez punctul meu de vedere ca posibila strategie de realizare a unificarii dreptei.
Asa cum am mai spus cu doi ani in urma, convingerea mea este ca unul dintre scopurile realizarii USL, asumat sau nu oficial, a fost sa stabilizeze “piata” politica in doi poli: in stanga PSD si in dreapta PNL, prin eliminarea PDL din viata politica. Probabil isi mai aduce aminte multa lume cand declarau ferm ca vor sa stearga PDL de pe fata pamantului. Complicatia insa a intervenit in momentul in care disensiunile si jocurile de culise ale celor doi (PSD si PNL) au impus nevoia de pastrare a PDL in viata ca potential aliat al oricaruia dintre ei. Lucrurile s-au complicat si mai mult in momentul in care opozitia ferma a societatii civile a dus la aparitia sau revitalizarea timida si a altor partide de dreapta: FC, MP si PNTCD. Graba si nevoia de revansa imediata dar si pericolul unor derapaje mai mult decat ingrijoratoare ale coalitiei la putere, au facut ca dreapta din opozitie sa rateze, deocamdata, lansarea in viata politica a unui nou tip de politician, a unei alte atitudini politice, sa modernizeze factorul politic. Ceea ce insa este complet de neinteles, daca tot au impietrit in tiparul politicianului si politicianismului romanesc, este faptul ca daca tot nu a reusit sa se reformuleze, dreapta nici nu a reusit sa invate lectia stangii: propaganda agresiva, transmiterea obsesiva a unor mesaje care tin de existenta zilnica a oamenilor si cuantificabile in mintea needucata a cetateanului mediu, formarea unor moguli de presa cu ajutorul carora mesajul sa fie penetrant. In momentul asta insa apare paradoxul: dreapta nu are bani. Exact segmentul capitalist, nu are bani. Realitate care impune o concluzie sinistra: capitalismul romanesc nu este un capitalism autentic ci doar unul realizat si sustinut de catre factorul politic existent la guvernare, intr-un moment sau altul, este dependent, intr-o forma sau alta, de factorul politic la guvernare. Ceea ce ridica un extrem de mare semn de intrebare (vizibil de alfel in fragilitatea continua a acestui sistem, timp de 24 de ani) asupra posibilitatii de intoarcere sau de deturnare catre un ceva similar trecului, a intregii societati romanesti. Iar acest lucru este posibil si din cauza faptului ca dreapta nu a vrut niciodata decat sa construiasca notorietati, sa caute notorietati si sa neglijeze complet cautarea si promovarea valorilor. De ce este numai vina dreptei? Pentru ca stanga, in mod traditional, prin conceptiile-i etatiste si egalitariste, s-ar vedea pusa in pericol de catre valorile individuale care nu sunt dispuse sa accepte obedienta si politica pumnului in gura in numele disciplinei de partid. Se pare insa ca acest tip de abordare este specific pentru politicianismul mioritic, fie ca este vorba despre stanga, fie ca este vorba despre dreapta.
In atare conjunctura, am convingerea ferma ca presedintele trebuie sa taie cordonul ombilical dintre el si politicienii influentati de el sau pe care ii piloteaza, lasandu-i sa creasca singuri, sa greseasca, sa isi asume propriul destin pentru ca opozitia nu are voie si nu are dreptul sa stea intr-un singur om. Romania are dreptul sa existe si post Basescu, Romania trebuie si poate sa existe mai departe si cand Basescu va fi doar amintire. Copiii trebuiesc lasati sa zboare departe de cuib ca sa isi faca la un moment dat propriul cuib. Altfel se vor ofili sub o tutela paternala ce poate deveni opresiva si nu vor fi niciodata capabili sa ia hotarari majore sau sa isi asume momente istorice. Faptul ca impune notorietati in MP in loc sa dea sansa coagularii valorilor, este din punctul meu de vedere, o mare greseala si tactica si strategica. Drept este ca, din punctual meu de vedere, presedintele exceleaza prin forta, barbatie si capacitatea de a-si asuma propriile decizii si mai putin prin a fi un strateg de anvergura. Acum mai mult ca niciodata este nevoie de politicieni vizibili eminamente noi. Nu neaparat tineri.
PDL, de la nivelul real de 10% in preferintele electorale, ar trebui sa aibe responsabilitatea patriotica sa renunte la orgoliile de port drapel al dreptei iar liderii consacrati sa faca un mare pas in spate. Chiar si pe considerentul ca perceptia publica nu le este deloc favorabila. Destinul tarii este esential legat de destinul dreptei iar destinul acesteia se sprijina temeinic pe integritatea politicienilor dreptei, pe credibilitatea lor. Nu am sa dau nume dar cred ca se stiu si singuri toti cei care ar trebui sa faca marele pas in spate. Cum am convingerea ca patriotismul le este usor necunoscut, am mari indoilei ca o vor face.
In paralel PNL ar trebui sa il debarce urgent pe Antonescu si toata echipa care l-a sustinut in toata aceasta aventura grotesca din ultimii patru ani si sa se gandeasca mai mult la pericolul unui hiper-stangism decat la avantajele unei guvernari care se va intoarce curand impotriva lor.
Miscarea Populara ar trebui sa aibe curajul sa renunte la tutela presedintelui si daca tot s-a dezis de principiile cu care a incercat sa se impuna in constiinta publica, sa scoata in fata numai nume care nu au legatura cu esecul PDL, cu greselile gramaticale exhibate in textele scrise ale unor membri cu mofturi de viitori politicieni de marca si sa isi clarifice orientarile doctrinare in paralel cu adoptarea unor criterii solide de selectie si promovare a viitorilor lideri. Da, Tomac este bun, este curat, este placut vederii, este bataios, este curajos dar inca nu este suficient de matur. Sustineti-l si invatati-l. Nu-l pilotati ca pe un copil handicapat. S-ar putea sa il pierdeti. Si pe el si pe multi altii.
Forta Civica, din punctul meu de vedere, ar trebui sa isi clarifice orientarea doctrinara si sa incerce o fuziune cu MP si PDL, pentru inceput, dar nu de pe pozitiile de pe care s-a constituit ARD. Nu parital, nu dupa algoritmi ci doar de pe principiul unei drepte unite doctrinar si atitudinal. Pentru asta insa Mihai Razvan Ungureanu trebuie sa fie primul care da drumul adevaratei competitii interne, sa rupa sau sa limiteze dependentele pe care le are, chiar daca lucrul asta i-ar periclita chiar pozitia proprie in partid. Inteligenta dublata de prea mult orgoliu (ceea ce nu este nici pe departe mandrie) nu face altceva decat sa anuleze complet clarviziunea.
PNTCD ar trebui sa isi descopere lideri de marca si sa isi urmeze de sine statator destinul crestin democrat incercand sa ajunga la stadiul de factor de echilibru in vederea obtinerii unor viitoare majoritati parlamentare.
Punctul de plecare ar putea sa fie un candidat unic pentru alegerile prezidentiale. Catalin Predoiu nu este o optiune viabila. Ba as spune ca este una perdanta. Antonescu sau Ponta il fac mici bucatele intr-o confruntare cu ei. Mica aventura buzoiana cand a cochetat cu electoratul de pe pozitii PNL-iste, lipsa carismei, rigiditatea atitudinala si asocierea numelui lui cu guvernarea PDL care a sfarsit prin a fi hulita de un foarte important segment al electoratului (nici nu are importanta daca pe nedrept sau nu), face din el o victima sigura.
Mihai Razvan Ungureanu ar trebui sa isi dea sansa sa invete temeinic de la Iliescu, Constantinescu si Basescu pana sa se arunce intr-o asemenea competitie. Iar pentru asta ii mai trebuiesc inca cativa ani.
Din punctul meu de vedere, cu toate ca ii pot imputa atitudinea excesiv elitista ce poate aluneca usor in aroganta, in acest moment il vad candidat la prezidentiale al unei drepte unificate sau unite, pe Cristian Diaconescu. Omul asta stie cu ce se mananca administratia de la nivelul unui guvern, cunoaste dezideratele si sensibilitatile justitiei, stie bine de tot ceea ce se misca si cum se poate misca in spatele usilor inchise si cunoaste foarte bine modul cum se face politica internationala. Drept este ca nu ii stiu punctele slabe in care poate fi lovit intr-o lupta fara menajamente cum se intrevad a fi viitoarele alegeri prezidentiale.
Europarlamentarele nu au decat relevanta de imagine interna. In contextual atitudinal al grupurilor din Parlamentul Europei, tipologia politicianului roman care nu stie sa respecte regulile, pentru care statul de drept este doar o lozinca electorala, nu se poate impune in fata colegilor din grupurile parlamentare. A se vedea inclusiv atitudinea socialistilor europeni impotriva exceselor interne ale struto-camilei socialisto-liberala din Romania. Un scor bun al PSD (USD) si PNL la europarlamentare nu ar constitui decat motivul ca electoratul sa legitimeze derapajele si abuzurile acestora dandu-le posibilitatea sa isi glorifice nemerniciile.
Primul pas prin care dreapta poate arata ca este deschisa, macar catre dialog, ar fi sa organizeze proteste masive impreuna. Eu ma ofer ca negociator intre ei. Chiar nu am niciun fel de problema sa il bag pe unul in distinsa doamna ma-sa si sa bat cu pumnul in masa, indiferent pe cine as avea in fata, atat timp cat as sti ca am in spate o mare masa de oameni care spera ca se termina cosmarul. Iar mancarea de pe masa mea nu o datorez nimanui.