Doua zile am plecat intr-un loc pe care l-as putea defini, fara putinta de a gresi prea mult, pomul laudat. Ca sa vezi ce poate sa faca publicitatea manipulativa. Drept este ca nu mi-am luat sacul cu mine, dar chiar si in situatia asta, pot spune ca locatia inghetata nu isi justifica interesul mediatic pe care destul de multa lume i-l acorda. Drept pentru care m-am limitat doar sa fac cateva fotografii impreuna cu ai mei. Si nu ca sa intru in tiparele de comunicare abordate de la al mai de sus pana la al mai de jos om, ci doar ca sa imi treaca timpul care imi dadea senzatia ca imi scapa printre degete in lipsa informatiilor venite din lume.
La intoarcere acasa am facut rapid un tur de orizont al intamplarilor din ultimele 48 de ore si am inceput sat trag concluzii. Nu, nu m-a surprins obisnuita lipsa de barbatie (nu numai politica) a premierului care, doar ca sa nu ia direct in mecla dezinteresul emisarului secreatarului americat de a se intalni cu el, se da pierdut in lume fara ca cineva sa stie unde se ascunde. Nici macar lipsa de responsabilitate a premierului nu mai este un lucru care sa te surprinda. Cum sa nu stie nimeni unde este premierul unei tari? Ete ca este posibil. Eu cred ca iarasi se ascunde dupa deget sau in gaura de sarpe fara sa stie ca este una dintre cele mai vizibile ascunzatori. Lasitatea este extrem de vizibila indiferent unde te-ai ascunde. De ce doamna Nuland nu vrea sa stea de vorba cu premierul atunci cand scopul declarant (mai sunt ele si alte teme, evident) este discutia despre statul de drept? Ghici ciuperca ce-i! O asemenea discutie informala ar fi fost firesc sa fie purtata cu un presedinte, un premier, un ministru de justitie, un ministru de externe, un presedinte de curte constitutionala si, eventual, cu un presedinte al unei structuri care supervizeaza functionarea corespunzatoare a tot ceea ce inseamna justitie. In cazul Romaniei, CSM.
Pe langa aceste intalniri, o asemenea tema de discutie necesita, dupa parerea mea, discutii informale cu reprezentanti din presa si cu reprezentanti ai societatii civile. Nu m-a surprins nici macar demersul celor de la Antena 3 care s-au grabit sa formuleze un protest impotriva abuzurilor presedintelui la adresa justitiei. La o asemenea gluma proasta nu poti decat sa zambesti dand din cap intelegator “da, da… si marmota invelea ciocolata” in timp ce marmota 3 se zbate si arata cu degetul raftul in care halatul era mai ieftin. Uita cei de la Antena 3 ca, pana una alta, turnatorul dovedit, patronul lor, are mari probleme cu justitia? Uita Antena 3 desele atacuri la dresa unor decizii judecatoresti si presiunile puse pe multi judecatori? Nu, eu unul nu cred ca uita ci doar se incadreaza perfect in proverbul, devenit tipar comportamental, <<hotul striga “hotiiiii”>>.
Nu m-a surprins nici faptul ca CCR a respins Legea Regionalizarii cu maximul de voturi. Si nimeni nu mai poate spune acum ca CCR este aservita presedintelui. Ceea ce este o recunoastere a lipsei crase de profesionalism atat a majoritatii parlamentare cat si a guvernului. Mai trebuia oare demonstrat acest fapt indubitabil? Eu unul cred ca da! Inca o data si inca o data pana va pricepe si ultimul tampit.
Nu m-a surprins nici noua faza a certurilor conjugale din marea familie USL. Tind sa cred ca jurnalista parlamentar (parerea mea este ca nu reuseste sa fie nici jurnalista, nici parlamentar) Gabriela Vranceanu Firea se va intoarce acasa. Adica PC.
Scandalurile cu parasute intens mediatizate de catre televiziunile cu mare rating, nu ma surprind absolut deloc si nu ma intereseaza. Bi Anca sau Bi Loba sunt, din punctul meu de vedere, doar sughiturile unei societati bolnave aflate intr-o perpetua criza de delirium tremens.
M-a surprins insa in mod placut un amanunt a carui esenta nu stiu cati oameni o pot observa. Am inteles ca in fata ambasadei SUA au protestat in sprijinul statului de drept nu mai mult de 7 (SAPTE) pitici. Destoinici, neobositi, motivati. Alba ca Zapada fiind plecata cu omul de la munte. Ei bine, doi reprezentanti ai acestor SAPTE protestatari au fost primiti de catre un oficial al ambasadei SUA, ocazie cu care au depus un protest scris. Lucrul asta este un fapt cu totul si cu totul neuzual pentru tara asta si ar trebui asimilat, de catre toate institutiile statului Roman, ca lectie despre reactia unei oficialitati atunci cand niste oameni protesteaza. Nu imi aduc aminte ca, in afara de cazul sindicatlor, cineva de la o autoritate a statului sa fi iesit in fata unui grup de protestatari si sa ii intrebe, ca in cazul bancului ala vechi cu militieni, “cine este si ce vrea ei?”. Nu imi aduc aminte ca politicianul roman sa fi dat vreodata dovada ca a inteles ce inseamna dialogul onest cu cetateanul. Mai putin situatiile in care se parcurgeau etapele unor exercitii de imagine gretoase.