Romania, stand-up tragi-comedy,

Publicat în 14 noiembrie 2012 de Catalin Banica

Pentru ca tot este ”gandind paralel”, adicatelea in acelasi timp cu tine dar si pe langa gandul tau, incerc sa ma refer la aparitiile presedintelui Basescu din ultimele doua zile. Evident ca fiecare tabara s-a grabit fie sa arunce la greu cu  noroi neargumentat (imi vine acum in minte, par un egzamplu, faptul ca un clantau de sindicat – nu pot sa ii zic leader – spunea ca ”Basescu si-a creat toate aceste instrumente tocmai ca sa subjuge poporul…”, adica DNA, ANI, CSM si CCR… pai nenica, DNA este PNA-ul creat de puscariasul Nastase iar alelalte trei sunt create la cererea expresa a CE si toate nu au chiar niciun fel de legatura cu ”poporul” ci cu marea frauda, cu marea coruptie, cu marea justitie si cu arbitrajul constitutional… deci: impotriva poporului?)  sau cu agheasma edulcorata mesianic. Ori mie unul ambele abordari mi se par complet tragicomice.  Pana la urma, dorit sau nedorit, contestat sau nu, reprezentativ sau nu, pana la urmatoarele alegeri prezidentiale (daca nu incalca GRAV Constitutia, asa zice litera LEGII), Basescu este presedintele LEGAL al Romaniei si ca atare, ca orice cetatean simplu sau complicat J)) , are dreptul la opinie, se bucura de acelasi drept la libertatea rostirii, chiar daca ”imbecilului” (am citat) adormit i se pare ca defaimeaza Romania. Mie unul mi se pare  tragic, dar si comic in acelasi timp,  ca in tara asta o singura voce  este ascultata (pentru a fi contestata mocirlos de unii sau adulata gretos de altii dar oricum toate lumea facand coada  la vorbele lui mai ca la fudulii de licorna transsexuala) cand de fapt vocea asta nu spune decat lucruri existente in gandul foarte multor oameni. Este inca o dovada a crizei reperelor, a crizei de autoritate, a crizei valorilor care sa aibe si notorietate. Pana la urma ce a zis?  A zis ca exista coruptie fara sa indice un azimut. Pai… exista au ba? Ca, din cate stiu eu, toate partidele incrimineaza coruptia. Drept este, de fiecare data coruptia este in partea cealalta. Niciodata in ograda proprie  iar cand este demascata (dincolo de faptul ca dau toti subit in boala), evident este razbunare politica, justitia este aservita, procurorii sunt niste nemernici.  Suna cunoscut? Ce a mai zis? A mai zis ca ne da coana Europa peste deste. Pai ne tot da de mai multa vreme. Si o face atunci cand vede niste deste in borcanul cu miere, fara sa tina cont ca destele alea sunt rosii, portocalii, galbene, verzi, albastre sau combinatii de culori.  Sa mai amintesc faptul ca singurii doi politicieni care au renuntat de bunavoie la imunitate atunci cand au fost acuzati, au fost Mitrea si Basescu? Restul s-au ascuns in spatele imunitarei barbatiii de partid. Evident ca fiecare dintre noi gaseste scuze atunci cand este vorba despre ”ai nostri” dar infiereaza cu manie de arhanghel beat atunci cand este vorba despre  ”ai lor”.  Cam despre ce ar mai fi vorba? Despre curvele ”lor” si curvele ”noastre”. Despre terentii castrati ai lor si despre terentii castrati ai nostri (ca sa nu zic facaturi de mucava). Despre nulitatile lor si nulitatile noastre. Despre parvenitii lor si despre parvenitii nostri. Despre incompetentii lor si incompetentii nostri. Despre demagogii lor si ai  nostri.  Si ar mai fi vorba despre nevoile tale si ale mele. Despre lacrimile tale si ale mele. Despre deziluziile tale si ale mele. Despre zambetul tau trist si al meu la fel de trist.  Despre copilul tau care ar vrea sa plece departe de casa Romania si despre copilul meu care vrea sa plece departe de casa Romania. Despre incapacitatea ta si a mea de a cantari  lucrurile, faptele, oamenii cu aceeasi oca. Despre incapacitatea ta si a mea de a ne departa de tragicomicul  ”ai nostri” si ”ai lor”. Si ar mai fi vorba despre faptul ca eu, tu, el sau ea nu suntem in stare sa creem repere, sa producem valori autentice si ne multumim sa ne baltim existentele ca simpli spectatori indobitociti volatil in fata acestui spectacol de stand-up tragi-comedy, cu un ochi razand bovin ingaduitor catre ”ai nostri” iar cu celalalt plangand incruntat fara  argument catre ”ai lor”. 

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Delir muzical

Publicat în 5 noiembrie 2012 de Catalin Banica

Soborul de preoti urca murmurand, in surdina, pe scena. Dupa ce isi aranjeaza sutanele pudrate intens de catre un grup de fotomodele, incep, timid, sa  intoneze, cu mainile puse pe piept in dreptul inimilor,  All you need is love. Jonh Lennon apare printre nori si face cu mana catre cardul de mioare… ilene, marcele si lenute ce sfasie bezelele aruncate cu generozitate de insusi Jim Morrison aflat  Somewhere, over the rainbow. Cantecul sfasie fosnetul padurilor iar heruvimii invadeaza comisiile parlamentare, retrase strategic in Dark side of the moon. Un grup de racketi plangatori ca salciile ce-i impresoara cu adieri racoroase, ridica, in semn de slava, termosuri pline cu agheasma si intoneaza psalmi despre-un program de guvernare pentru vremea cand vor incepe sa urce Stairway to haven. Publicul isi zangane agresiv cadelnitele fumegande in ritm de gospel in timp ce Aretei Frankiln i se falfaie benarul facut franjuri cu care vrea sa sugereze unitatea in diversitate a Uniunii Eoliene. Soborul isi continua slujba cu imprecatii introspecte pe ritmul melodiei If God is one of us. Atunci cand concertul se termina, in uralele multimii, admiratorii intrati in catarsis epileptic trec ordonati la spovedanie. Drumul spre casa le este ,marcat de sacadatul “bis, bis, bis” si de aplauzele ritmate ale cohortelor de ingeri pazitori, mascati, cu scuturi si bastoane. Zile in sir, unei natii intrate in zodia Sweet childe in time, ii rasuna in urechi indemnul la Imagine…

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Criza presedintilor,

Publicat în 1 noiembrie 2012 de Catalin Banica

Nu stiu daca exista  o determinare cauzala sau daca doar se potenteaza una pe cealalta, dar in afara de criza financiara, criza morala, criza psihotica voiculesciana, criza megalomanic antonesciana, criza renala sau criza crizata, de mai multa vreme constat o foarte mare criza de leadership. Vai ce imi displace sa folosesc neologismele astea si ce le-as mai poci doar ca sa le diminuez rezonanta. Suna aproape erotic atunci cand auzi l e a d e r s h i p. Incearca sa soptesti asta si sa constientizezi cum ti se misca limba in gura gata sa penetreze si vidul interior dar si sa inunde tot cosmosul. Nu nene! Criza conducatorilor. Sau, si mai bine, crisa sefilor. Romaneste, pe intelesul tuturor! Sa sune neaos ca suieratul pe care ti-l scoate creierul atunci cand scuipi seminte si injuraturi. Ca doar vorbim despre conducatori, nu? Ironia sortii, sau doar felul subtil in care astrele isi bat joc de noi, face ca cei mai constestati presedinti de partid de dupa `89 sa fi fost si singurii presedinti de partid de luat in seama, singurii care au fost in stare sa traga dupa ei nu numai un intreg partid, chiar daca metodele lor au diferit si chiar daca fiecare a avut in spate o paleta diferita de sustinatori: domnii Iliescu si Basescu (i-am mentionat in ordine cronologica a evolutiei lor partinice). Fiecare dintre ei a reusit sa polarizeze optiunile, sa radicalizeze optiunile, sa struneasca conflictele interne, sa traga masele dupa ei, sa faca mintile sa vibreze dincolo de argument si sa impuna ritmul intregii tari. Evident in umbra lor au crescut o multime de hotomani, o multime de parveniti, o multime de arivisti, o multime de mici tiranei si, in general, o multime. Dar asta este alta poveste.

      Marile crize au avut nevoie de sefi (ca doar ce am zis ca o spun pe romaneste, nu?) a caror actiune a impins lucrurile mai departe. Caracteristica tuturor sefilor de partide existente astazi se evidentiaza exact prin incapacitatea de a face lucrurile sa mearga.

      PSD (incep cu el pentru ca este totusi, de niste ani buni, cel mai puternic partid si se mentine asa din cauza lipsei  de maturizare a cetateanului dar si  preluand organizarea si disciplina impusa de Iliescu, sef care la randul lui o preluase de la PCR) are in fruntea lui un politician aflat intr-o situatie complet ingrata. Pe de o parte o aripa extrem de dura si dedata temeinic la gustul puterii absolute, discretionare pe care nu o intereseaza legea, cetateanul si normele democratice ci doar nevoia bolnava de a-si obiectiva complexele de inferioritate fata de  valorile autentice prin atitudini autoritariste pigmentate cu excese verbale de iti vine sa plangi de mila bietului popor atunci cand este vazut din spatele anor averi complet sociliste. Pe de alta parte este aripa moderna care incearca sa se plieze pe principiile si normele stangii si socialismului european. Domnul Ponta nu are putere decat sa alerge gafaind  nehotarat intre cele doua factiuni care, fiecare ii vrea capul. Cea dintai i l-ar lua cu gingasie dar ii este teama ca isi pierde voturile ce trebuie sa vina (in niciun caz ca i-ar pasa acestei aripi de cetateanul ca atare ci doar de votul lui)  iar cea de a doua inca nu are forta sa ii ia glanda pentru ca ar trebui intai sa suga forta celei dintai din carotida-i deja pietrificata in care are toate sansele sa isi rupa dintii.

      PDL… este un partid care tot incearca de niste ani sa isi gaseasca identitatea doctrinara concomitent cu cresterea unei oligarhii la fel de rapace ca cea din PSD. Parvenirea si arivismul unei importante parti din PDL, scapata complet de sub controlul singurului lor sef de partid, retras in presedintie, umbreste complet actiunea partii reformatoare care, scolita fiind, a inteles mai repede necesitatea adaptarii intre limitele reperelor europene, repere printre care, atunci cand au fost la guvernare, mai mult s-au strecurat decat s-au adaptat.

     PNL are cel mai controversat comportament politic din toata aceasta perioada de 23 de ani. Nu pun in balanta inconsecventa doctrinara atunci cand au guvernat cand, declarat partid de dreapta, a promovat foarte multe masuri de stanga strict din necesitati demagogic-electorale. Pun in balanta numai actiunea acestui partid alaturi de un alt partid aflat la polul doctrinar opus. Aparent lucrul asta este paradoxal. Daca insa intram intr-o analiza ceva mai atenta, este vorba numai despre nevoia paranoica a sefului lor de partid de a fi la putere cu orice chip. Si cum lozinca “jos Basescu” a avut un impact electoral major, au adoptat-o ca unic program alternativ de guvernare, numai din nevoia de a fi la putere. Nu pomenesc despre matrapazlacurile (ei au senzatia ca sunt jmecheresti) “elitei” vopsite (ghilimelele nu sunt intamplatoare)  pentru ca astea sunt comune tuturor partidelor  care au o vechime cat de cat in Parlamentul Romaniei.  Paradoxala este reactia umilitoare a membrilor si adevaratelor elite ale acestui partid la manifestarile bolnave ale tiranicului neautentic, guraliv si incosistentului lor sef de partid care, dupa ce i-a declarat dragoste cu nabadai contracandidatului Geoana, fara sa ezite, il paraseste apoi ca pe o amanta defecta pentru Ponta pe care,  dupa ce l-a mangaiat lasciv pe tzatze si pe acesta, continua, in traditia ideii de oportunitate de partid personal pe care o are in vedere, sa inceapa sa preacurveasca cu cei care vor sa ii ia locul lui Ponta (cu cei din interior ca si cu cei din exterior, mai ca o distinsa domnisoara aflata in campul muncii pe centura). Si cum lucrurile astea nu au cum sa nu fie vazute de toata lumea, Antonescu, in adormita-i inconstienta, nu realizeaza ca viseaza  pe capacul neprins al unui cazan ce fierbe sub presiune si care ii va transforma visul erotic in cosmar eroic.

     UDMR, consecvent cu sine dar si cu prezenta penala a unor membri ai sai, reuseste sa fie o distinsa si cu pretentii de respect  fata batrana educata la pension dar care, in travesti, nu pregeta sa danseze cu bara adanc infipta intre sanii-i planturosi  de femeie nesatisfacuta, in asteptarea unui bacsis generos introdus (ca sa nu zic penetrat) la fel de generos intre generosi-i sani, inainte sau dupa. De preferinta si inainte si dupa.

     Ceilalti… ceilalti nici macar nu pot fi numite partide (ca de sefi nici macar nu are rost sa pomenim) chiar daca au pretentii justitiare indopate cu rudotel… sau de reprezentante ale unei generatii imbatranite hranite arhaic, direct de la ugerul oii, cu lapte covasit… sau cu pretentii de vechime dar a caror consistenta este asimilabila cu umbra lu` tata lu` Hamlet ce se plimba pe ziduri… sau cu pretentii de conservatorism dar care au ca singur membru de partid pe insusi presedintele lor, ceilalti fiind simple slugi guralive al caror discurs este sustinut de sunetul verzelor si verzisorilor fostei Securitati… sau partide autodeclarate civice dar care nu isi culeg forta decat din propriul grup de prieteni cu pretentii elitist autiste restul fiind doar o statistica in contabilizarea voturilor… sau partide noi a caror existenta hormonal imatura glasuiesc iritat ca in fata unei fecioare care ii cam respinge.

    Iar in spatele (cu toate ca ar trebui sa fim in fata) acestora suntem noi ceilalti, visceralizati, talibanizati, histerectomizati, trepanati si imbecilizati de optiuni argumentate continuu prin intoleranta lui ba pe-a ma-tii cu cratima.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Barbatia de partid

Publicat în 30 octombrie 2012 de Catalin Banica

Chiar nu mai inteleg ce se intampla in tara asta. Pe de o parte marii barbati ai tarii… Cei care s-au imbogatit prin furt sau prin preluarea banilor Securitatii, cei care nu au habar ce este aia munca (cu creierul sau cu mana… bine… exclud de aici relatiile erotico-eroice cu ei insisi atunci cand se adreseaza poporului) dar care fug in cine stie ce colt de tara taman acolo unde sa fie siguri ca isi castiga, fara lupta, locul caldut din fotoliile parlamentare de unde trimit sforaituri temeinice catre natie sau eructeaza ganduri golite de substanta, viteji glasuitori de verbe inmuiate in haznaua frustrarilor de napastuiti ai sortii, substantivati planganzi de dupa gazi, ciutaci sau cu ciuvicile ciunge, lascive blonde (mult prea trecutele fantezii ale unui popor viril castrat de neputinte), buldogi ne`mperecheati sau dansatori impiedicati pierduti in pasii balbaiti de mult prea indelungul etilism arhaic, menajerie cu imbecili (l-am tot citat pe cel mai jalnic dintre ei) sau idiotii plagiati de primul dintre ei, catei napastuiti ce-s aruncati in fata tocmai pentru a pierde in blatul pus la cale, sau purtatorul de stindard al nesimtirii (de dincolo de gratii), circari ce-si dau in petec pe sticlele prafuite de mult prea multele dejectii ce le provoaca lacrimi ipocrite, arhangheli amputati in timpul nasterii lor premature, mutanti ce-si zic elite (candva guristi de jalnica virtute), ireversibilii gandaci ce-si vor o talpa-vot ce nu mai vine, incompatibilii fauritori de coduri de onoare, oligarhiile ce isi clameaza (grotesc impuls de slefuire in scoli inchipuite) compasiuni in pestilentialitatea cuvintelor gaurite dar si fara gramatici reguli, aprig ravasite, ne populeaza toti (avizi de nepasarea noastra ce-i creste peste poate) zilele cu neputinte si noptile in care visam la vremea care va sa vie… Iar pe de alta parte… Oameni tacuti, infricosati (de ce? de cine?), oameni ce-si lasa zilele sa curga intre o soapta si-o nevoie ce mult prea des are contur de neputinta, oameni ce iti privesc plangand al plangerilor tale gand, oameni ce au uitat sa prinda alte maini la fel de tremurande, oameni ce-si lasa mintile in neguri pline de ura fara sa aibe scop sau o justificare, oameni ce-ti fura chiar si gandul doar in folosul altora mai instariti din furtisaguri, copii ce-si curma visul prea curat doar pentru ca s-au nascut din pantece pline de lacrimi, oameni neputinciosi ce-si lasa vietile conduse de manatori de turme fara vlaga, oameni cu ochi opacizati de nepasare sau durere, oameni ce-si construiesc iubiri nepasatori-inconstienti la nedreptatea ce-i tot impresoara pana de tot ii va desprinde, oameni ce-n rasul lor lipsit de griji nu vad tentaculara barbatie de partid cum le eviscereaza omenia.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Nu inteleg…

Publicat în 28 octombrie 2012 de Catalin Banica
Astazi am avut o discutie, foarte instructiva pentru mine, cu un magistrat pe care eu il pretuiesc chiar daca el nu stie. Discutia a fost despre coruptie si imunitate parlamentara. Din capul locului trebuie sa spun ca niciun moment, niciunul dintre noi nu a adus in discutie numele unui partid sau altul. Am discutat numai principiul. Totul a pornit de la faptul ca in creierii mei exaltati de naivitate, i-am spus ca am intentia sa initiez o miscare, in randul societatii civile, de limitare a imunitatii parlamentare numai la declaratiile politice dar si acestea numai in masura in care nu contin elemente de instigare la nerespectarea legilor, la siguranta cetateanului si la siguranta statului. Am aflat cu aceasta ocazie ca Parlamentul nu are voie sa JUDECE cauza in sine si sa se pronunte  asupra oportunitatii cercetarii politicanului ci are rolul numai sa ia act de decizia Parchetului tocmai pentru a se preveni eventualele abuzuri ale acestuia. Cu alte cuvinte, Parlamentul nu are dreptul legal sa se opuna infaptuirii actului de justitie. Iar lucrul asta este valabil pentru absolut TOTI politicienii, indiferent de partidul caruia ii apartin. Discutia despre care am pomenit, am incheiat-o cu uramatorul text: “Am citit postarile, am citit trimiterile cu pricina, am recitit capitolul „Imunitatea parlamentara”  din Constitutie si am gandit temeinic. Si am o singura concluzie: JUSTITIA se opreste la usile Parlamentului iar tot sistemul de justitie este complet neputincios in cazul in care, pus intr-o atare situatie, nu are resursele, forta si vointa, nu are suportul legal sa impuna respectarea legii si ducearea la indeplinire a actului de justitie. Posibil ca normele despre care pomeneati (si pe care chiar nu le-am citit) sa va lege de maini si de gura (nu neaparat pe dumneavoastra personal). Dar tot ramane descurajant pentru cetateanul anonim. Pfffff…. sa traiasca alesii POPORULUI. :v :v :v… A fost un ras amar. Chiar nu inteleg de ce absolut toti cei care isi desfasoara activitatea in JUSTITIE nu fac un scandal imens. Au toate argumentele legale sa se revolte. Probabil ca majoritatea stiu toate acele prevederi internationale pe care le mentionati. Imi pare rau ca v-am cheltuit timpul cu acest schimb de mesaje. Stiu ca nu intra in „fisa postului” sa faceti societatii civile educatie juridica. Nici in a dumneavoastra nici in a oricarui alt magistrat. Intrebati-va numai, va rog, daca cetateanul generic are dreptul sa i se spuna toate astea sau nu. Si cine ar trebui sa faca lucrul asta pentru ca, presupun ca ati observat, cetateanul acela generic isi vrea justitia ca reper. Stiu… par cuvinte mari… imi cer scuze pentru asta. Oricum, esenta ramane.”
    Nu inteleg cum magistratii pot sa accepte sa lase Parlamentul sa ii impiedice sa aplice legea.
    Nu inteleg de ce puterea judecatoreasca accepta existenta unor legi care ii indeamna pe unii infractori, sau chiar numai cercetati, sa se refugieze in politica tocmai ca sa capete imunitate in fata actului de justitie. Parca era vorba ca este legata la ochi, nu?
    Nu inteleg de ce DE PREA MULTE ORI in fata judecatorului ajung dosare care se dovedesc netemeinic facute, fara probe suficiente, fara dovezi concludente, ceea ce il obliga pe magistrat sa dea solutia curatirii reputatiei unui politician pe care toata lumea il stie ce ii poate capul veros.
    Nu inteleg de ce in asemenea situatii nimeni nu plateste pentru neprofesionalismul asta sau pentru lucrul intentionat prost facut.
    Nu inteleg de ce nu fac procurorii o evaluare preliminara a sanselor de reusita a demersului lor pentru a nu mai cheltui inutil banii publici cu procese care si dureaza foarte mult si de prea multe ori il scot basma curata pe cel incriminat.
    Nu inteleg cum un procuror are ca principal cap de acuzare niste convorbiri telefonice interceptate. Este suficient, doamnelor si domnilor magistrati? Sunt aceste interceptari obtinute legal? Legalitatea interceptarilor, in multe cazuri, nu este neconstitutionala? Nu cumva unele legi care dau dreptul la interceptari aduc grave atingeri drepturilor civile? Sunt intrebari pe care mi le pun in urma lecturarii unei postari ale unui distins slujitor al legii.
   Nu inteleg cum nimeni nu vrea sa porneasca o camapanie temeinica de educare juridica si constitutionala a societatii civile. Factorul politic evident nu are niciun interes.
În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Romania crepusculara

Publicat în 25 octombrie 2012 de Catalin Banica
Prin forta intamplarii, un soi de optiune fortuita (adica inamplatoare care va`s`zica) a unei divinitati euforice din timpul trecerii cometei prin plaiurile mioritice, am avut privilegiul dar si ghinionul sa intru in contact, sa relationez cu tot felul de oameni. Care mai nervosi, care mai temeinic cugetanzi, care mai bolanzi, care mai verosi. Oricum, o devalmasie totala de cereri, de dorinte, de optiuni, de argumente, de lozinci. In atare situatie stau si imi las gandurile sa cutreiere nesfarsitele campii alizee (adica batute si ele de vanturi) intr-un ritm ce are legatura mai degraba cu batuta tot pe loc pe loc pe loc, sa rasara busuioc. Care v`as`zica, bat campii cu gratie nestiuta in stil elefantin. Si uite asa, la fiecare pas, imi pun intrebarea (profetic in barba): oare  cati ar avea curajul sa se inhame voiniceste la  munca lipsita de glorie si recunoastere? Vorba lui fiu-meu cel mare: traim prea putin ca sa ne permitem alegeri proaste. Si cu toate astea… Alegem drumuri in viata, alegem parteneri de viata, alegem parteneri de afaceri, alegem alesi, alegem conduite, alegem alegeri… si de prea multe ori alegem ca si cand vesnicia ar fi in fiecare secunda la picioarele noastre si nu mai are importanta inca o nefacuta. Si de fiecare data… ratam momentul. In atare situatie, cine isi asuma sarcina ingrata sa aleaga cetateanul anonim? Cine sa isi indrepte spre el stiinta-i proprie, educatia-i proprie? Intelectualii veritabili sau cei doar  recunoscuti ca atare (in mod nedrept si fariseic) se grupeaza iar dincolo de grupul lor nu mai exista absolut nimeni. Nici macar cat sa catadicseasca sa raspunda unui mesaj nevinovat al unui necunoscut semen al lor. Nu exista nimic in afara cercului (stramt) cu pricina. Oare ce ii impiedica sa accepte valoarea abundenta aflata in afara cercului lor? Teama ca nu ar mai fi recunsocuti ca atare? Orbirea contiintei valorii proprii? Alti cativa cunoscuti (ei intre ei) se grupeaza si formeaza (tot in mod autarhic, intre ei) un partid cu pretentii de noutate care promoveaza valoarea dar care (intamplare?) refuza orice valoare aflata in afara grupului, folosindu-se de curatenia si bunacredinta  celor carora le cer sustinerea. Oare ce ii opreste sa recupereze valorile fara notorietate din randul celor carora le implora votul cu un boncaluit de cocos (unul dintre avatarurile cerbului si asta carpatin si loparat) incornorat in calduri? O mana de profesionisti se grupeaza si formeaza nu stiu ce asociatie cu pretentii elitiste care vrea sa reformuleze nu stiu ce teorie de care nimeni nu va tine cont vreodata. Oare ce ii opreste sa accepte existenta si sa vrea sa scoata in orizontul vizibil profesionistii necunoscuti? Cativa ziaristi (unii mai buni, altii doar fuduli), in autismul lor analitic, se grupeaza si ei intr-o asociatie (exhibitionista), ziaristi a caror analiza intarziata nu este in stare sa accepte ca sunt multi altii care au gandit deja, care au analizat, care au afirmat mult inainte de zisa lor notorietate. Oare ce ii opreste sa accepte si sa ia in seama? Probabil doar teama ca notorietatea lor ar putea sa se diminueze.
    Grupuri, grupuscule ale caror constiinte egolatre nu sunt capabile sa isi extroverteasca existenta, cultura, educatia, stiinta pentru a ca propriile existente sa se poata obiectiva intr-un cerc mult mai mare si mai valoros si mai constient de sine. Vrea cineva dintre acestia sa accepte ca societateta din care fac parte poate ajunge in situatia sa nu ii mai nedreptateasca, sa nu ii mai dicrediteze, sa nu ii mai lase prada abuzurilor, sa fie solidara cu ei, sa ii apere doar in masura in care acestia sunt dispusi sa accete existenta si altor valori din societate? Sunt aceste grupuri, grupuscule in stare sa incerce macar sa dezvolte gradul de instruire al societatii, sa faca acea munca lipsita de glorie si recunaostere prin care sa ridice incet incet contiinta civica a cetatii la nivelul la care aceasta sa poata sa faca deosebirea dintre notorietate si autoritate, la nivelul la care chiar societatea sa fie factorul de selectie al valorilor ei? Cand veti realiza, doamnelor si domnilor, ca ati putea sa intoarceti o mica parte din voi insiva catre societate chiar in interesul vostru si in numele stabilitatii voastre?
În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Argument electoral

Publicat în 20 octombrie 2012 de Catalin Banica

Este mai mult decat evident ca ceea ce ii tine pe membrii PNL impreuna este aversiunea neargumentata (pare mai mult actiune viscerala) fata de presedintele Basescu si PDL (cealalta parte a dreptei inca nu reprezinta un pericol pentru ei) si nu capacitatea lui Antonescu de a le gestiona atitudinea si actiunea politica. La fel de evident este si faptul ca presedintia lui Crin Antonescu, un soi de dictatura personala la nivel de partid, a dus nu numai la deprecierea ideii de liberalism dar si la scindarea atitudinii membrilor sai in mai multe factiuni. Un atare lucru poate duce repede fie la o miscare generala de inlaturare a lui de la presedintia partidului fie la un fenomen centrifugal la nivelul membrilor si simpatizantilor. Dar pentru a se ajunge aici acestia au nevoie de o motivatie aparent dincolo de ceea ce este Antonescu. Iar motivatia poate fi chiar cooptarea unor nume extrem de contestate si controversate in randurile lor. In ceea ce priveste potentialul scandal dintre Ponta si Basescu, acesta este mai mult decat probabil doar din motivul ca este SINGURUL argument electoral cu care USL isi poate tine prizonier electoratul.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Judecatorii sunt STAPANII tarii?

Publicat în 3 octombrie 2012 de Catalin Banica

Pornind de la acest titlu al unei postari pe econtext.ro si reluata de un simpatizant USL sau, mai degraba spus, un opozant PDL, am avut astazi urmatorul dialog.

 

·                        EU:         Ne-ar trebui mai multi Nastase sau ca primarul ala PDL-ist de la Valcea condamnat, sa conduca tara, nu? La ce ne trebuiesc judecatori care sa imparta dreptatea? Daca nu stii, statul de drept (pe care il invoca toti politicienii) inseamna dictatura LEGII!!! Implicit faptul ca ar trebui ca TOTI sa fim egali in fata legii. Tot statul ala de drept implica existenta in stat a unor puteri complet independente si cu atributii limitate de LEGE. Deci judecatorii nu au cum sa fie stapanii tarii cum tot asa nimeni nu are voie sa fie stapan!!!! O tara nu trebuie condusa de cineva ci doar guvernara.
·                      EL:          Nu,judecatorii nu sunt stapanii tarii,deoarece au si ei,stapan ! !Acum,stapanul tarii,are si el stapanii lui pe care-i sprijina cu credinta si uneori ii mai minte.De fapt,stapanul cel mare,este Comisia Europeana cu membri numiti,avand in subordine,Parlamentul European,cu membri alesi !La noi CCR,cu membri numiti,nu da socoteala Parlamentului,cu membri alesi !
·                       EU:         Si de ce CCR sau oricare alta putere din stat ar trebui sa dea socoteala Parlamentului? Parlamentul are doar atributii de legiferare. Guvernul da, da socoteala in fata Parlamentului dar si chestia asta se face tot normat de LEGE. Parlamentul este doar puterea legislativa in stat, iar CCR functioneaza dupa o lege elaborata de Parlament, dincolo de controlul Parlamentului, CCR facand parte din puterea judecatoreasca a tarii si nefiind supusa controlului Parlamentului sau Guvernului. Parlementul insusi are reglementata activitatea, de legi. Asa zice Constitutia. Apoi… Comisia Europeana functioneaza si ea tot dupa niste legi, legi pe care si noi ni le-am insusit de BUNAVOIE!!! Fara sa ne oblige nimeni. Unde este contradictia? Unde este si cine functioneaza ilegal? De fiecare data doar cel sau cei care nu se supun LEGILOR existente. Drept este ca unele sunt mai bune altele mai putin bune. Dar asta nu da dreptul nimanui sa le incalce doar pentru ca nu ii convin. Exista un Parlamnet care le poate schimba, exista posibilitatea ca cetatenii insisi sa ceara alesilor lor sa schimbe o lege. Cam asa zice norma democratica. Altfel ajungem la anarhie si la fiecare in parte ni se va parea normal sa ii dam celuilalt in cap doar pentru ca noua nu ne place mirosul respiratiei celuilalt. Iti place cand un tigan cu ceafa lata si burta imensa pe care se sprijina un lant mare ca cel de caine, este agresiv si nesimtit sau iti lezeaza un drept al tau? Cred ca nu. Cam aceleasi lucruri sunt valabile si la nivel social. LEGEA!!!!
·                        EL:         Sunt de acord cu ce spuneti,dar cum va explicati deciziile Curtii,cu scoruri de 5 la 4,sau 6 la 3,etc ? pai legea lui Ohm,de exemplu,poate fi sustinuta de 9 fizicieni cu 5 la 4 ? sau daca daca omori un om,intr-un complet de 3 judecatori,2 dintre ei spun ca l-am omorat violent si al treilea, ca a murit singur, de ras ?Sa va spun parerea mea? legea este facuta de oameni si este interpretata tot de oameni si oamenii au emotii,au rude,au convingeri politice,au dosare si sunt santajabili,s.a.m.d.Interventia brutala si sfidatoare a reprezentantilor UE si a ambasadorului american,a demonstrat inca o data ca legea o fac cei puternici.Mai stiti ceva despre militarul american care l-a omorat pe Teo Peter ?Daca era un parlit de roman si facea asa ceva in SUA,il trimitea cu avionul imediat in Romania,ambasada noastra ?Deci,cum e cu LEGEA ?
·                       EU:         Hai sa o luam pe rand. Daca o decizie de constitutionalitate nu ajunge sa fie luata in unanimitate, inca este legala respectiva decizie. Atat timp cat (iarasi) legea permite acest lucru, este in regula. Iar legile nu le-am facut noi doi ci niste neispraviti de parlamentari care intotdeauna au intai interese politice si abia apoi vad interesul tarii. Daca ai curiozitatea, ai sa vezi ca nu este domeniu de activitate in care sa nu ai legi si norme de aplicare extrem de stufoase cand, in mod normal, legile ar trebui sa fie cat mai simple si clare ca sa poata dura in timp si nu sa fie facute pentru un anumit moment sau pentru un anumit grup. Faptul ca inclusiv legile pot fi interpretabile (chestie care trebuie imputata legiuitorului si nu celui care le aplica sau le interpreteaza) duce la situatii ca cea descrisa de tine. Apoi… ingerinta politicului in numirea CCR mie unul mi se pare complet aberanta. Dar atat timp cat asa zice Constitutia, nu avem ce face, trebuie sa acceptam acest lucru sau, in mod democratic, si noi ca cetateni sa cerem sa fie schimbata aceasta procedura (iti repet, si mie mi se pare complet anormal ca o curte constitutionala sa fie numita politic si nu doar pe criterii de competenta profesionala). Din cate stiu eu (asta fara sa insemne ca asa si este) militarul ala a fost judecat de un tribunal militar. Si hai sa fim cinsitit!!! Si tu (eu sigur asa as face) daca ai fi in situatia celui mai tare, sigur ai vrea sa ai tu posibilitatea sa iti judeci proprii oameni si nu sa fie judecati de absolut oricine, chiar si pentru a avea garantia ca omul tau care a gresit are parte de un proces corect. Iar la astia chiar functioneaza justitia si chiar este independenta fata de politic. Iar americanii fiind totusi cei mai tari, isi impun de fiecare data regulile atunci cand este vorba despre militarii lor. Optiunea noastra ca tara ar fi fost sa nu aprobam asa ceva dar atunci sigur nu am mai fi avut militari americani pe teritoriul nostru. Ar fi fost bine? Ar fi fost rau? Cat il priveste pe trimisul american si UE, lucrurile sunt mult mai simple decat in cazul militarului. NOI (am accentuat) suntem cei care am vrut in NATO si in UE. Iar atunci cand am vrut, ei ne-au impus doar sa respectam standardele lor. Ei de asta au intervenit. De obicei nu o fac asa pe fata decat atunci cand lucrurile chiar devin complet instabile. Alternativa pentru noi ar fi sa nu le acceptam regulile si normele si standardele politice si sa iesim si din NATO si din UE. O fi bine? O fi rau? Evident ca dincolo de principii sunt si interese. Suntem noi, ca tara si ca oameni din politica (cred ca ai idee macar tangential despre modul complet suspect cum s-au facut o multime de privatizari, de exemplu, in acesti 20 de ani, nu?), in stare sa fim cei care impun regulile la nivel mondal?  Referirea ta la romanul care daca ar fi gresit in SUA (ipotetic vorbind) sa stii ca este valabila si pentru oricare cetatean american care ar gresi in orice alta tara. In atare situatie cetateanul cu pricina se supune legilor din tara in care a gresit. Numai in cazul militarilor americani se pare ca nu se aplica principiul asta de drept international.
·                      EL:           De acord cu tot ce spuneti,sunt lucruri evidente,insa faptul ca noi ne-am dorit sa intram in NATO si UE,este la fel sa zicem,ca in cazul Iraq-ului,care si-a dorit democratie pentru a le da petrolul americanilor.Si mai elocvent este imprumutul de la FMI,pentru care chipurile,a trebuit sa facem niscaiva reforme si sa trecem de niste puncte fixate de ei,pentru ca,cu greu si aproape la limita sa putem lua banii.De fapt,ne-au bagat banii astia pe gat,sa ne aiba la mana si sa nu mai avem nicio cale de intors!De fapt,inginereste vorbind si nu din punct de vedere economic,deviind de la LEGE,la economic,noi invartim bani putini intre noi si nu vom putea niciodata sa scoatem un profit care sa ne asigure sa manevram banii,la nivelul celorlalte tari europene mai ales ca trebuiesc platite si dobanzile la imprumuturi !In concluzie,tarile se conduc prin subjugare economica si legile urmeaza interesului celui puternic! PS.Cand vorbeam in postarea anterioara,despre „cei numiti”si „cei alesi prin vot”,ma refeream la faptul ca daca vorbim despre democratie,nu toti sunt legitimati sa ia hotarari spre binele poporului!
·                      EU:           Dragul meu… principial, dar utopic, sunt complet de acord cu tine. Nu stiu ce varsta ai dar crede-ma ca eu am toate motivele sa imi para rau ca am imbatranit in acesti 20 de ani pe care ii vroiam altfel. Tu daca ai sub 35 de ani, inca mai ai sanse sa traiesti intr-o oarecare normalitate. Eu nu. Si mi-as fi dorit. Ceea ce face FMI face orice banca. Ai un credit? Chiar si unul de nevoi personale. Te-a fortat banca sa te imprumuti? NU! Ai facut-o pemtru ca ai avut nevoi. Iar cand ai luat credit, te-au frecat cu analizele de ti-au sarit ochii. Si ti-au impus regulile lor. Te-au pus sa semnezi un contract (care prin definitie trebuie sa fie un acord al partilor si nu un dictat) iar tu ai semnat ca popa pentru ca aveai nevoie de banii lor. De ce am ajuns noi ca tara sa avem nevoie de banii FMI? Pentru ca timp de 20 de ani toata clasa politica si-a batut joc de posibilitatile acestei tari. Noi nu am fi avut voie sa fim aici daca am fi avut o clasa politica mai putin hrapareata, mai competenta, mai devotata interesului national. Drept este ca si cetateanul de rand si-a batut joc de ceea ce a avut la indemana si a furat si el cat i-a stat in puteri. Se pare ca suntem o natie (ca medie vorbesc) de hoti, gainari si lenesi. Uita-te tu la cei care au bani la nivel de decent sau la marile averi. Personal cred ca numai maxim 20% sunt avutii, mai mari sau mai mici, dobandite prin munca (intelectuala, manuala sau orice fel de alta munca legala). Uita-te tu la sistemele de irigatii devalizate de chiar taranii care trebuiau sa le foloseasca. Pe de alta parte, cum sa nu fure ei cand de 23 de ani ii vad pe cei din fruntea tarii sau pe un interlopul arogant (mai colorat sau nu), pe a carui dotare neuronala nu dai foarte multi bani, ca s-au imbogatit prin furt si devalizarea tuturor bunurilor tarii. Cum sa aibe competentii posibilitatea sa fie modele cand clasa politica a generat si a promovat atata incompetenta? Iar toate astea au fost si sunt posibile pentru ca tara asta nu are o societate civila bine articulata, vocala si autoritara. Pentru ca numai societatea civila poate amenda politicul si poate fi si regulator pentru derapajele politice. Dar cine sa faca toate astea cand alegatorul poate fi cumparat cu o galeata sau un pix sau cand este atat de permisiv la orice forma de manipulare (indiferent din ce parte vine manipularea)? Cum sa ii ceri alegatorului sa ajunga la nivelul superior de societate civila daca el este primul care nu vrea sa se informeze ca sa voteze in concordanta cu orientarile lui doctrinare si nu dupa cum ii place (la nivel afectiv numai) sau nu un personaj sau altul? Ei nunt de vina? In niciun caz. Noi suntem de vina pentru ca de 23 de ani noi votam si impostura si hotia si incompetenta. Si ne place. Si te rog sa iei nota ca nu ma refer la un partid sau altul ci la toate. Personal imi doresc o stanga onesta si valoroasa dar si o dreapta onesta si valoroasa. Din pacate vad peste tot numai neispraviti si hoti si demagogi si incompetenti avizi de putere si atat.
·                      EL:           Din pacate,nici eu nu o sa mai prind sa traiesc in normalitate!Chiar daca sunt destul de aproape de metodele folosite de catre banci,nu am putut anticipa o crestere a francului elvetian si neavand nicio legatura cu vreun partid politic,imi desfasor activitatea,supravietuind si fara a-mi pata, atat cata este,reputatia de om serios,care isi plateste la timp obligatiile financiare.Tot ce-ati spus,le-am trait inconjurat de majoritatea celor care-mi reproseaza,ca nu m-a oprit nimeni sa nu procedez si eu precum ceilalti care s-au imbogatit,desi ei la randul lor traiesc modest,admirandu-i chiar pe ‘smecheri”!De fapt,sincer va spun,nici nu prea ma lupt pentru multi bani,nu dau doi bani pe bijuterii,case sau alte bunuri materiale,plecand de la ideea -care nu stiu cand mi s-a intiparit in minte-ca sunt un muritor de rand.Nu ma plang,o duc financiar destul de bine,dar nu fac ceea ce mi-ar placea.Am plecat cu ideea muzicii si am ajuns,inginer.Acum,as vrea sa ma uit mai mult spre cer-poate scarbit de ce este pe pamant-dar nu-mi permit deocamdata,o astfel de investitie.Activitatea pe fbk. cu unele exceptii,ca aceasta,ma antreneaza in lumea in care traim si ma ajuta sa nu ma izolez si sa accept,ca aceasta este lumea pe care ne-o construieste cineva,cu interese(si nu sunt putine) pe care incerc sa le identific.Cu stima !
·                       EU:          Ma bucur ca am putut sa schimbam opinii in mod decent si civilizat. Personal am convingerea ca nu optiunile ne departeaza unii de ceilalti ci doar modul cum intelegem sa ni le infatisam semenilor nostri. 🙂
În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Stenograma…

Publicat în 3 octombrie 2012 de Catalin Banica

M-as referi acum numai la stenograma discutiei dintre presedintrele Basescu si Blejnar. Reiese foarte clar ca inainte de aceasta discutie, presedintele fusese deja destinatarul unui material informativ. Nu reiese de nicaieri daca, in prealabil, Blejnar discutase cu cei in drept din Executiv, asa cum ar fi fost normal. Ca un presedinte trebuie sa stie de la sursa unele informatii delicate, asta nu mi se pare chiar deloc anormal. Daca insa Blejnar a sarit de ministrul de resort si de seful Guvernului, o interpretez pe de o parte ca exces de zel si slugarnicie a slujbasului veros iar pe de alta parte ca inabilitate a presedintelui atunci cand accepta o discutie directa inainte ca Blejnar sa fi discutat cu sefii lui directi. Inclin sa cred ca nu s-a sarit peste procedura avand in vedere ca in alt caz, la fel de delicat, presedintele il trimite intai la sefii lui. Nu vad de ce intr-un caz ar fi respectat procedura si in altul nu. Pe de alta parte, nu cred ca presedintele nu era la curect (serviciile au obligatia sa il informeze) cu nazbatiile lui Blejnar iar in virtutea acestui fapt nu cred ca ar fi „muscat” sa sara peste proceduri decat cu un anumit scop ceva mai subtil.
Vreau in special sa ma refer la sursa si motivul aparitiei acestei stenogame in presa. Pentru asta vreau sa evidentiez in mod special faptul ca subiectul stenogramei discutiei dintre cei doi nu are niciun fel de legatura, dar absolut niciuna, cu cauza in care este incriminat si cercetat Blejnar. Ori neavand niciun fel de legatura, relevanta discutiei este ZERO. Iar in cazul asta scopul poate fi unul dintre cele pe care le voi atinge in continuare.
1. Se incearca manipularea perceptiei publicului prin punerea in legatura a numelui Blejnar si Basescu in contextul in care Blejnar este cercetat pentru diverse matrapazlacuri penale. Repet!!! Din stenograma cu pricina nu se poate face NICIO legatura intre cauza in care este cercetat Blejnar si presedinte. Este deci vorba de o forma de intoxicare la care apeleaza adversarii si dusmanii presedintelui.
2. Cineva, de data asta favorabil presedintelui, incearca sa induca ideea ca insusi presedintele poate fi ascultat. Concluzia indusa ar fi aceea ca organele de cercetare nu sunt sub controlul si influenta presedintelui. Ma astept ca in urmatoarea perioada sa apara in spatiul public stenograme care sa acuze, intr-un fel sau altul, pe unul sau mai multi politicieni de la putere iar prin intermediul acestei stenograme se poate contracara ideea ca ar fi amestecul presedintelui pentru ca, nu-i asa, ati vazut ca si presedintele a fost ascultat. Cu alte cuvinte, se pregateste terenul perceptiei pentru actiuni viitoare de demascare dar in asa fel incat sa nu mai poata fi incriminat presedintele ca promotor al unor asemenea dezvaluiri.
3. Organele de cercetare isi fac datoria in mod independent. In cazul asta insa ii acuz de lipsa de curaj pentru ca isi fac treaba nu tinand cont strict de treaba pe care trebuie sa si-o faca (ar fi de stiut daca au respectat toate procedurile legale) ci si de perceptia publica: vezi doamne, noi ne facem treaba indiferent de cine este vorba asa ca, observati bizonilor, nu ne comanda nimeni. Pentru ca, repet, stenograma cu pricina nu are chiar niciun fel de legatura cu cauza pe care o cerceteaza. Si atunci ce rost avea sa o faca publica?
Concluzia pe care vreau sa o trag este urmatoare: domnilor si doamnelor, incercati sa nu ne mai manipualti!!! Nu suntem prosti!!! Chiar daca nu avem informatii, de gandit logic, intr-o relatie cauza-efect, suntem in stare sa o facem multi. Mult mai multi dceat va place voua sa credeti si sa acceptati. Respectati-ne si lucrati in slujba noastra, indiferent care sunteti la putere.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Sindromul “prim-secretar”

Publicat în 13 septembrie 2012 de Catalin Banica
Nu as vrea sa ajung sa obosesc in a relua  tema, din filmul Papusa, niciodata atunci  cand comportamentul romanului  lasa sa se reverse  prim toate sfincterele (individualoe si sociale) nevoia de obedienta, de slugarnicie, de exces de zel (necerut de nimic si de nimei) pentru a-si demonstra atasamentul si supusenia fata de un sef vremelnic, ceea ce genereaza din partea acestuia o atitudine de neam prost discretionar, de tutela abuziva si il fac sa se comporte de parca ar fi ajuns in taramul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte. Replica memorabila din acel film, aparut candva prin anii `80, era urmatoarea: “Cine este monstrul? Eu ca le cer sau ei ca fac ce le cer eu?”
      Zilele trecute, un modern prim-secreatar de partid, alergic fiind la invinuiri de coruptie si la catuse, isi da ochii peste cap si face o criza cardiaca.  Ii doresc sanatate si ceva mai multa barbatie. Nu stiu cata nevoie are de sanatate dar de barbatie are sigur nevoie. Originalitatea infractorului roman, indiferent de nivel, de fiecare data cand legea se apropie de el fara voia lui, il face sa dea imediat  in boala, mimeaza sinuciderea sau infarctul sau face o criza renala. Revin obsesiv asupra afirmatiei ca toti acesti oameni exista pentru ca noua celorlalti ne plac, avem nevoie de existenta acestor creaturi pentru a ne obiectiva caracterul nostru de slugi din proprie vointa si initiativa iar daca cumva nu ar exista, ii inventam, ii cream prin votul nostru, suntem in stare sa ii facem si din plastelina, numai sa existe in vietile noastre. Ei sunt doar creatia instinctului nostru de slugi.  Nu imi ies din minte niste imagini difuzate pe unele posturi de televiziune, imagini  in care distinsul indelung lesinatoriu intra intr-o incapere cu o masa ovala foarte mare in jurul careia erau o multime de alti oameni (asa parea dupa pozitia bipeda). La intrarea zambitoare, tutelara, de zeu ingaduitor pogorator dinspre ceruri a lesinatului, toata lumea se ridica in picioare in timp ce umerii, dupa o umila asteptare febrila, le coborau din ce in ce mai jos pe masura ce (cum sa il mai numesc ca nu mai am superlative… fie… il numesc „asta”) asta se apropia de fiecare in parte adresandu-le un zambet maiestuos de prim-secretar. Oare cine le cere oamenilor atata supusenie gretoasa? Si chiar daca le-o cere cineva, ei de ce o acorda?
      Tot mai zilele trecute, un alt specimen de roman batut in cap pentru care incapacitatea de a gandi cu propriul lui cap, lipsa ideilor proprii si goliciunea craniana de monstru in devenire il fac sa accepte numai propriile lozinci sforaitoare fara sa aibe macar decenta sa accepte ca altcineva nu este dispus sa inghita fara sa mestece indelung, isi etala obscen adeziunea de dreapta (si eu tot optiuni de dreapta am, dar nu oarbe ci anlitice, nu visceral exclusive ci tolerante) prin cuvinte golite complet de sens dar si de ratiune. Reproduc mai jos (cu grafierea originalului) tot dialogul pornit de la o afirmatie a domnului Baconschi conform careia actuala alianta de dreapta va fi foarte selectiva cu cei care ar urma sa o reprezinte. Pe bizonul cu pricina il cheama Stefan Marcu (nu stiu cine dracu este dar chiar nu simt lipsa unor asemenea animalute de companie pe langa mine). Nu, nu este ala cu arcu pentru ca sigur nu este in stare sa intinda altceva decat coarda intr-un mod mai mult decat lamentabil si cu abilitati de neam prost.
SM: …isi va tria candidatii si-si va ARDe rivalii….nici focurile iadului nu-i va ARDe cum ii vom ARDe noi pe 9 decembrie…
EU: Lucru valabil pentru toate componentele aliantei? 😀 Cu un discurs mai putin fierbinte dar mai la obiect, mai centrat pe obiective punctuale, Stefan draga, cred ca s-ar obtine ceva mai multe voturi. 😉
SM: ..tare multumesc Catalin Banica,cand voi fi in campanie te voi      
contacta,ptr.discurs…postarea de mai sus nu era un discurs,ci pur si simplu o idee de moment,putin ,,,infrumusetata,,,dar spusa din inima…
 EU: O inima in flacari? :))) Te rog sa o faci!!! Nu numai ca imi ies frazele foarte bine, ma si pricep sa le rostesc. 😛 Fara sa mint. 🙂 Dar asta ar insemna sa fii in campanie pentru mine, nu? 😀 😛
SM: ..asa Cataline,ia intra pe pagina mea la sectiunea video,si vezi-mi discursul creatie proprie,numit:,,Pe labele cui am lasat PDL Harghita,
 EU: :))))) Nu comentez ca sigur te-as face sa rosesti. :)))) Glumesc… am mintea si foarte mobila si foarte dezinhibata 🙂
SM: …..ce ai zice daca ai lasa pe alti sa spuna asta…suna urat,cand te supra-apreciezi….asta ca sa ti-o spun frumo
EU: Acum serios… (cu toate ca si pana acum am scris serios pornind de la latinescul ridendo dicere verum) Nu sunt deloc adeptul ideii de negare a celorlalti in defavoarea evidentierii programului meu. Mi se pare o atitudine negativa care nu stii niciodata unde poate duce.
SM: …un cokteil de cuvinte,pe care daca le citesti repede,intelesul lor…nu prea-l gasesti…hai sa revenim la subiectul postarii,care e mult mai ,,,obiectiv,,,decat subiectivitatea polemicii noastre seci…deci sa revenim la declaratia lui Baconsch
EU:  Incearca si stai la inaltimea conversatiei si nu cobora la nivelul unei pretins subtile amenintari cu suburbanul ca nu cred ca este cazul sa ne intrecem in golaneli. Le fac fata. 🙂 In ceea ce ma priveste pe mine, crede-ma ca nu sunt adeptul modestiei desantat-demonstrative pentru ca se spune ca numai prostii sunt modesti pentru ca au de ce. Mi se pare ca un om matur (barbat sau femeie) trebuie sa fie constient de sine, fara sa atinga infatuarea (se pare ca nu te framanta indeea de autoironie!!!) ca sa poata sa fie suficient de onest cu sine incat sa poata spune cu certitudine „pe asta o pot face, pe asta nu o pot face”. Ce dracu sa mai revenim? Din punctul meu de vedere lucrurile sunt foarte clare. Si sunt in firea lucrurilor: pestele cel mare inghite pestele cel mic. Punct. Pariem?
SM: …bati campii,folosind cuvinte alese(de tine)…puiule,incearca sa intri pe fagasul discutiei propus de cea care a postat
 EU: Vor ramane probabil cateva nume simbolice acolo ca sa fie salvate aparentele de alianta aliata.
SM: …prostii,si persisti…citeste-ti postarile,si incearca sa ti le valorifici..incearca cel putin
 EU: Dragule… macar le bat cu gratie. Mai draga… incearca sa revii la un mod mai agreabil in a mi te adresa. Vrei dezbatere sau vrei sa ne intrecem in aere?
SM: …zau?…narcisismul e punctul tau forte…de ce nu lasi pe altul sa-ti evidentieze,,,calitatile,,,dai intr-o latura,numit penibil
 EU: Despre postarile mele este vorba? Pai de ce nu spui asa, badie? Hai sa iti fac o schema ca sa le intelegi, vrei? Vad ca tu nu ataci esenta (o intelegi?) cuvintelor mele ci forma lor.
SM: …du-te si culca-te,vei fi mult mai lucid…imi pare rau dar nu ai proprietatea cuvintelor cu toate ca tu te amagesti crezand ca o ai….Ajunge,salutu-te Cataline
 EU: Astea sunt argumente la tine? Incerc pentru ultima oara sa iti recomand sa iti cenzurezi afirmatiile astea golanesti. Zau nu ma supara ca daca incep eu sa iti atac cuvintele, ai sa vezi ca este cazul sa mai inveti ceva carte. Revenim la spusele distinsului domn Baconschi? Domnul Baconschi face o afirmatie care nu cred ca se va aplica si PDL. Sunt mult prea multe interese care nu pot fi date la o parte. Si atunci din ce parte vor trebui sacrificate nume fara notorietate? Incearca si vino cu argumente nu cu lozinci si cu atac la persoana. Apoi… pana in secunda asta (si este deja cam tarziu), in afara de declaratii inflacarate nu s-a scos in piata niciun fel de element de program economic. Nu cu declaratii (fie ele si inflacarate si arzande a la Ana Lesko) se castiga voturile.
SM: ..bai baiatule,eri virtulali ca tine am fumat pana mi s-a acrit,irsi fiule pe strada,nu te-am vazut nici in Piata Victoriei,nici in Piata Revolutiei,nici in stafurile de campanie conduse de mine sau colegii mei…cand vei avea un palmares in spate si victorii in lumea reala electorale sau de bunastare adusa semenilor tai,abia atunci sa te apuci de atacat…d-le erou virtual
 EU: Dureaza prea mult timp toata aceasta actiune de afiliere, de aliniere de clarificare a componentei ca sa mai fie timp si pentru clarificare doctrinara. Vezi cat de prost esti? Si esti si fudul ca sa fii destul. Am fost si in piata Victoriei (am vrut sa spun Revolutiei) , dar nu ca sa ma bat cu caramida in piept ca tine. Zau termina! Tu nu vezi ca ai cazut prosteste in acelasi stil de discurs ca cei pe care vrei sa ii inlocuiesti? De unde aroganta asta complet fara substanta? Deja incepe transformarea in monstru? Hai maaaaaaaa. Opreste-te!!! De mancare dau zilnic la cateva zeci de oameni. Inclusiv in perioada de criza fara sa am suport politic de nicaieri. Ma lasi cu textele astea? Ca sa demosntrezi ca ai putina minte ai putea incepe prin a-ti cere scuze.
SM: ..te bag in pizda ma-tii de bou,esti nesimtit du-te dracului…te blochez fiindca tu esti dobitoc intr-adevaratul sens al cuvantului…muma-ta cred ca nu e fericita sa aiba o progenitura de talia ta,gunoiule
 EU: Vorbesti despre virtual? Pot oricand sa ma intalnesc cu tine face to face. Asa vrei tu sa castigi voturi? Cu tipul asta de discurs? Incerci sa imi vorbesti la fel fata in fata? Te bagi? Asta a propos de eroi virtuali
Evident ca vajnicul viitor barbat de stat (sau macar politician obscur la fel de submediocru) a socotit ca mama ar fi fost ultimul si cel mai solid argument si a disparut la fel de barbateste.
     Acest caracter obedient sau furios gaunos al romanului (din cele doua exemple) creeaza de fiecare data monstri  a caror actiune la nivel statal ajung sa creeze legi sau sa hotarasca destinul unei tari.
    Un exemplu, care vad ca trece complet neobservat, este o hotarare de astazi in care delatiunea este ridicata la rang de normalitate, anuland ca esenta 23 de ani de zbateri sisifice in care ne tot caznim sa scapam de reflexele totalitare, inca un exemplu prin care statul isi trasnfera incompetenta si lipsa de profesionalism incurajand turnatoria si delatiunea. Romanii care furnizeaza informatii despre firme sau persoane fizice care (se presupune)  fac evaziune fiscala, vor fi recompensati cu inlesniri fiscale. De aici inainte ganditi voi. Hai sa vedem cum ne putem turna mai bine vecina de la etajiul IV care ne enerveaza, hai sa vedem cum turnam mai repede angajatorul care ne-a dat afara pentru ca am furat si noi acolo oarece sau am fost incompetenti sau… sau… sau… Totul se continua cu imaginatia romanului, acest magnific bizon trist si saracit cu totul. De la duh la gumarii pe care ii incalta.
În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu