Privind harta post electorala a Romaniei nu pot sa nu ma gandesc la basmele copilariei. Acele basme cu Ros Imparat si alti imparati de alta culoare. Numai ca in remix-ul modern Ros Imparat l-a anexat pe Verde Imparat, pe Negru Mondial Imparat, pe Rudotel Imparat, pe Interes (national) Imparat, pe De Cacat Imparat, pe Puscarias Imparat, pe Violet Imparat, pe ONG Imparat, pe Sindicat Imparat, pe Io Bag Imparat, pe cersetor si cam tot ce ar fi fost posibil sa miste: raul, ramul, colectorul, pasaricile codrului si centurii, prostii satului si damblagii televizoarelor, pe purtatorii de vorbe si pe ochiosii-urechistii imparatului (acesti hiloti moderni dotati cu aparatura de ultima generatie). In fine, cam toata lumea s-a inrosit. De rusine? Da de unde! De drag. De tampenie. De magneti hipnotizati. Cum spunea cineva intr-un site pontos (fara legatura cu Ponta ca asta nu stie sa glumeasca ci doar sa fie obraznic, nesimtit, fudul si idiot in jovialitate-ai desantata… vai cat ii plac marlaniile lui) care spunea ca dacii au facut Muntii Carpati acum 3000 de ani ca sa ii apere de navalirea PSD.
Ar fi fost firesc, avand in vedere ca au fost 14 candidati, ca tara sa fie colorata in mai multe culori. Dar nu, tara s-a inrosit ca un camp de batalie renascentist, camp de batalie pe care, in absenta armatelor adverse, singura armata prezenta il vopseste in propiile culori ca sa dea impresia de batalii dramatice, de confruntari titanice, de jerfe glorioase. Da de unde? Au actionat ca un popor migrator care invadeaza un teritoriu complet pustiu. Au intrat cu strigate belicoase (asta li s-a tras de la ochii beliti a mirare ingenua), cu sabii scose, cu televiziuni murdarite de atata drum dar inflacarate de perspectiva transmisiei in direct a unei batalii sangeroase si cu perspectiva victoriei pana la capat. Si in primul rand cu gandul la prada de razboi ce urma sa fie impartita. Numai ca nu au avut ce imparti. Totul era al lor deja. Populatia imbujorata i-a intampinat cu urale. Fecioarele s-au daruit cu voluptate vajnicilor barbari rosii ai si mai vopsitului Ros Imparat si gastii lui de satrapi guvernamentali sau judeteni.
Paradoxul consta in faptul ca intreaga populatie a vechiului regat, regatenii, ramasi captivi in colivia promisiunilor desarte si sub efectul hipnozei cu ceasul “regimului Basescu”, a navalit cu mic cu mare, care cu topoare, cu furci, cu coase, cu seceri si ciocane sa darame o umbra, o iluzie, o halucinatie, efect al acestei magnetizari a deja magnetilor electorali. E rusinos? E glorios? E tonic? E dezastruos? Depinde de unde privesti. Cert este ca este o realitate. O realitate care are toate sansele sa se termine intr-o mare de cruci si morminte printre care se vor plimba in voie, ca niste stafii regasite ce isi reintregesc familia dupa un periplu de decenii dansand voluptos un indracit joc al ielelor: hidosenia partidului unic realizat prin vot popular.
Ceilalti?… Ceilalti, cam jumate din numarul total, au fugit las din calea urgiei ipocrite lasand invazia sobolanilor si a lacustelor inrudite sa devasteze tot ce ar putea fi devastat. Nu veti avea dreptul sa plangeti, v-ati anulat dreptul de a va plange. Drept este ca in numele liberului arbitru, divinitatea va mai acorda o sansa: turul doi. O sa vreti sa o folositi? Veti sti sa o folositi?