Sclavie institutionalizata

Statul roman post decembrist nu numai ca nu i-a fost favorabil niciodata micului si mediului intreprinzator ci i-a fost continuu ostil. Asa zisii investitori strategici straini, marile multinationale, bancile, societatile de asigurari si, in general, societatile comerciale din categoria celor socotite mari, sunt singurii beneficiari ai atentiei statului. Sa fim intelesi, nu am absolut nimic impotriva capitalului strain dar nu pot sa nu remarc faptul ca nicio guvernare din acesti 25 de ani nu numai ca nu a incurajat dezvoltarea capitalului autohton ci a facut tot posibilul ca acesta sa nu se dezvolte deloc, dezvoltarea acestuia fiind haotica si datorata doar incrancenarii cu care micul si mijlociul intreprinzator s-au incapatanat sa reziste. Masurile care il vizau pe micul si mediul intreprinzator autohton au avut ca tinta intotdeauna doar spolierea acestuia, devalizarea acestuia, mentinerea acestui tip de intreprinzator la nivelul dependentei si bunului plac al statului. Prin legislatie si masurile luate, micul si mediul intreprinzator, in general subcapitalizat si dependent de lipsa banilor intr-o piata extrem de saraca si cu posibilitati foarte mici de absortie a produselor si serviciilor interne dar si puternic manipulata de interesele financiare externe, a devenit doar o jucarie la discretia bancilor si a institutiilor fiscale ale statului, la bunul plac si arbitrariul acestora, fiind puternic discriminat (intreprinzatorul mic si mediu) in raport cu marele investitor dar si cu societatile comerciale ale statului. Nu este de neglijat faptul ca eficienta si competitivitatea societatilor comerciale mici si mijlocii nu depind in primul rand de capacitatea manageriala a investitorului ci de comportamentul abuziv al bancilor, de atitudinea discretionara a institutiilor statului si a competentei unei guvernari sau alteia. Or in atare situatie Legea insolventei, sub pretextul favorizarii creditorului, face din orice firma mica sau mijlocie care se pune sub protectia legii o victima sigura a abuzului bancilor si statului. Instantele de judecata insele, sub imperativul favorizarii statului si bancilor, ajunge la abuzuri inimaginabile atunci cand se pronunta asupra unei cauze in care parte este un investitor mic sau mijlociu. Toate astea in masura in care principalul contributor la bugetul statului, la bugetul de asigurari de sanatate, la fondul de pensii este investitorul mic si mijlociu. Toate astea in masura in care majoritatea fortei de munca ce contribuie cu taxe si impozite este angajata in societatile comerciale ale micului si mijlociului intreprinzator. Toate astea in masura in care veniturile salariale ale angajatului din societatile comerciale mici si mijlocii sunt cele mai scazute din tara si in masura in care niciodata nu face greve, in masura in care niciodata nu cerseste nimic de la stat, in masura in care nu are cui sa se planga.. Toate astea in masura in care micul si mijlociul intreprinzator nu este consumator de resurse nationale ci este generator de resurse nationale. Toate acestea in masura in care un capital autohton puternic dezvoltat, neconectat la executia bugetara si independent fata de activitatea marilor societati comerciale, a multinationalelor, a bancilor si societatilor de asigurari, ar putea impune, prin actiune indirecta si pe principiul dominoului, o diminuare a coruptiei, o crestere a bogatiei nationale, venituri bugetare consistent mai mari si implicit si venituri salariale mai mari in sectorul bugetar. Drept este ca un sector economic mic si mijlociu puternic dezvoltat ar fi un real pericol pentru clasa politica, pentru firmele generate de capitalismul bugetar (executia bugetara), pentru atitudinea abuziva si discretionara a bancilor si institutiilor fiscale ale statului. Pentru simplul motiv ca un grad mai mare de independenta a acestui sector si un lucrator din acest sector care sa nu mai aibe grija financiara a zilei de maine ar genera un cetatean nedependent de poltic, de vointa ministrului, prefectului, primarului sau de bunavointa lucratorului fiscal, de abuzul bancilor si de arbitrariul unei instante de judecata. Bunastarea sociala si o societate in care legalitatea sa nu mai fie doar o vorba goala depinde de forta capitalului autohton si de dezvoltarea micului si mijlociului intreprinzator. Dar… societatilor comerciale mici si mijlocii gafaie. Concluzia? Sa si-o traga fiecare dupa cum il duce capul.