Singuratatea sufletului…

Exista oameni carora le este atat de teama sa iubeasca si sa fie iubiti, le este atat de frica de angajament, responsabilitatea si asumarea angajamentului, atat de teama sa se daruiasca complet si sa primeasca daruirea celuilalt, atat de frica sa nu ajunga sa sufere din cauza asta incat, fara sa isi dea seama, nu fac decat sa vaneze si chiar sa provoace greseala celuilalt doar ca sa isi poata justifica fata de sine frica si sa spuna „am avut dreptate”. Pur si simplu indeparteaza iubirea si daruirea de ei. Doamne… rogu-va, invatati iertarea ca sa fiti iertati! Invatati sa iubiti ca sa fiti iubiti! Altfel veti lasa numai lacrimi in cei care va iubesc cu adevarat. Iar pentru ceilalti veti fi doar o amintire repede uitata. Cine va va mai iubi atunci cand nu veti mai fi atragatori pentru nimeni? Nu fortati singuratatea sufletului… Pana la un moment dat o puteti minti cu copiii, cu prietenii mai mult sau mai putin reali, cu cuceriri, cu tot felul de activitati dar vine o vreme cand… si este crancen…