Pentru mine, dupa ceva ani de viata, este chiar de neinteles spiritul de turma. De prea multe ori oamenii fac sau nu fac diverse chestii doar pentru ca alti oameni le fac sau nu le fac. In fata mea nu ai niciun fel de credibilitate cand infierezi cu manie proletara incapacitatea altor oameni de a iesi din rand cand tu insati sau insuti nu ai putera sa o faci de una sau unul singur. Cred ca oamenii nu realizeaza ca sentimentul de protectie indus de apartenenta la o turma este unul fals, iluzoriu. Daca apartii unei turme care face sau nu face un anumit lucru, este indiciul cel mai elocvent al faptului ca indivizii in situatia asta sunt extrem de vulnerabili pentru ca niciodata nu pot conta pe turma. Turma nu te va apara daca devii o tinta sau daca indraznesti sa ai o atitudine diferita sau chiar numai mai nuantata decat cea care conduce instinctele turmei. Si sa fiu bine inteles! „Impreuna” nu este „turma” si nici „turma” nu este „impreuna”. „Impreuna” se realizeaza prin reunirea individualitatilor care actioneaza benevol si constient intr-o anumita directie. „Turma” se realizeaza doar prin anularea individualitatii si deciziei proprii si subordonarea acestora (as zice inconstienta si neasumata) miscarilor haotice sau manipulate ale turmei. Turma poate fi foarte usor manipulata. Grupul obtinut prin impreunarea vointelor, nu. Grupul are capacitatea de analiza intacta. Turma reactioneaza doar emotional.
Da, sunt dispus sa accept orice daca mi se poate demonstra factual si nu doar prin afirmatii. Speculatii poate sa faca si mintea mea ceva mai mult decat poate media oamenilor. Numai ca mintea mea mai are nevoie si de dovezi certe pro sau contra. De ce? Pentru ca mintea mea imi apartine numai mie. Nu tie sau tie sau tie.
Eu unul nu spun nici ca este bine nici ca nu este bine ca oamenii sa stea in case sau sa sfideze reglementarile si pericolul. Pana la urma ar trebui sa fie chestie tot de decizie individuala si neaparat de asumare. Pericolul ca si decizia de a neglija pericolul sunt chestie de perceptie a realitatii si de perspectiva analizei. Ceea ce eu unul nu pot accepta este felul in care se manifesta adeptii unei atitudini sau a altei atitudini. Dincolo de reglementarile impuse chiar nu inteleg ce i-ar putea impiedica pe unii oameni sa stea in case daca asa au decis cum la fel nu vad ce anume ar putea sa il impiedice pe un individ sa sfideze impunerile si sa iasa din casa daca asa a decis pentru sine. Cu atat mai mult cu cat impunerile pot si ocolite prin chiar mecanismele puse la dipozitie de impuneri. Daca tot sunteti vehementi impotriva celorlalti, o minima capacitate de a va asuma propriile destine ar trebui sa va faca capabili sa luati o decize sau alta pentru voi insiva si sa actionati pe cont propriu. Vrei sa stai in casa? Stai in casa. Vrei sa iesi pe strada? Iesi pe strada. Este suficient sa completezi o hartie. Ce mare chestie? Sa inteleg cumva ca nu faci altceva decat sa iti cauti o motivatie pentru starea ta generala de nemultumire dar si de neputinta de a actiona de unul singur in numele tau si atunci arunci vinovatii in toate directiile? Daca vrei sa iesi afara dar totusi stai in casa (repet: avand posibilitatea sa o faci asumandu-ti sfidarea) esti la fel de las ca cel pe care il acuzi de lasitate ca nu o face. Daca intr-adevar vrei sa faci ceva pentru ca vrei, pur si simplu o faci. Dar iti si asumi propria decizie. Si decizi doar pentru tine. Daca decizi si pentru altcineva, esti deja un mic tiranel.
Cainele poate latra la luna si sa nu poata sa inteleaga ca pe dansa luna o doare fix in pix daca latra la ea sau poate accepta ca este prea marunt ca sa poata schimba decizia lunii de a se plimba pe bolta cereasca si atunci sa ia decizia sa isi bage picioarele in ea de luna si sa continue sa isi caute osul. Dar trebuie sa o faca el pentru el nu pentru ca alti caini latra la luna sau pentru ca altii nu o fac.
Introspectia ar trebui sa sondeze un singur palier: sunt grozav pentru ca sunt si atunci decid sa fac sau sa nu fac ceva anume sau sunt grozav daca esti si tu cu mine?
