Un acelasi lucru se vede diferit atunci cand il „privesti” cu mintea fata de atunci cand il simti. Deci il „privesti” cu sufletul. De exemplu atunci cand citesti un enunt impersonal din gama „atunci cand ai un vis, lupta pentru el”, il accepti ca pe un ceva cat se poate de firesc, motivant si optimist. Daca insa cineva iti spune direct tie, cu durere, cu ingrijorare, cu obida „tu ce faci pentru visul tau, de ce nu fertilizezi solul din care sa iti creasca visul, de ce nu lupti pentru visul tau?”, ai toate sansele sa ii devii dusman sau macar ostil in mintea celui caruia ii pui intrebarile astea. Dar da, cel mai frumos este sa fii permanent visul unui alt om care iti este tie insuti vis. Este minunat. Iar in situatia asta merita sa lupti chiar daca ar fi sa sangerezi prin toti porii sufletului tau, dincolo de prejudecati, orgolii, limitari sociale, gura lumii, varsta, inhibitii sau suferinte chiar de ar fi sa mori cu acest vis in suflet. Pe de alta parte, cum poti tu ca om sa lupti sa fii visul altui om care iti este vis tie insuti atat timp cat absolut toate caile de acces catre sufletul acelui om iti sunt blocate de ostilitate, ura sau indiferenta?
Doamne, da-mi rogu-Te liniste in suflet si nu imi lua putinta sa visez. Iar celor care imi sunt mie vis, da-le tot ce este mai bun pentru ei chiar de nu sunt si eu in visul lor.