Alerg intre ziduri opace.
De sus imi zambeste calaul
Pandind respirarea-mi ce-abia se trage.
Mai repede-ar vrea sa ma sfarme vorace.
Alerg si respir sacadat
Sperand sa gasesc o lumina
Iar aripa gheara ce-mi rupe din suflet
Orbeste tanjirea-mi divina.
Valuri de sange inalt in cadere,
Norul de praf se scurge in stele,
Alerg si pierd din vedere
Padurea de streanguri din brate de iele.
Cad ghemuit in glodul genune
Chemandu-mi calaul ce imi zambeste.
„Ma sfarma degraba strivindu-mi uitarea”
Ii strig pravalit in lacrima ce ma zideste.
Ziduri se `nalta tacut si albastru
In ceruri ce-si pierd stralucirea
Dispare din zare inca un astru
Si moare in mine privirea.
Un ultim cuvant se inalta din mine.
E ingerul mortii ce imi sopteste:
„Te du si-mbratiseaza in tine
Zidul albastru ce te zideste.”