Memorii zidite

Orele…
Orele erau intotdeauna prea lungi
Atunci cand in departari,
Acele fantome hade, prelungi
Inca vuiau rechemari.

Noptile…
Noptile ca niste fructe prea coapte
Ne desparteau de ziua ce va sa vina,
Ne ingropau in potoape de soapte
Spuse in gand, in surdina.

Zilele…
Zilele cand ne pierdeam
In cine stie ce zari nestiute
Eternul ce tot crestea,
Rana gemanda, tanjiri revolute.

Anii…
Anii, eternul din certitudini,
Imperecheri perechi fara seaman
Atunci cand visului geaman
Visul se-asterne in plenitudini.

Memorii…
Uitari uitate-n ziditele ziduri
Se rup in mii de plangande petale
Imprastiate de vanturi si friguri.
In certitudini? Doar soapte mortale.

Golesc osanale,
Rugile goale,
Nimfe ce cheama
Neguri reclama,
Caderi in niciunde
Anii, trecute secunde.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *