O ultima fortificatie

Foarte multa lume, poate chiar prea multa lume, se incumeta sa faca previziuni. Cine cu cine, cine despre cine, cat va fi euro, cand va fi criza guvernamentala, cand se sparge nuca in perete, cand va sughita Mesia, cat va mai rezista opozitia sa faca doar figuratie, cand si cine va reusi sa fure ce mai este de furat si tot felul de alte previziuni care mai de care mai impertinente, mai semidocte, mai faloase fara foloase. Dincolo de fatul ca, din punctul meu de vedere, toate raspunsurile au doar valoare de aproximari generate de sperantele sau nadejdile individuale, constientizate sau nu, inteleptii fara intelepciune ai natiei, prostii fuduli sau naivii inglodati (asta vine de la glod dar si de la datornici fara scapare) in reverii, analistii de conjunctura sau timizii nevalidati de trecerea anilor, profetii cu sufletele cumparate, datornicii cu sperantele vandute pentru niste zeci sau sute de mii de euro, gangavii inchipuiti, aspirantii la like-urile concetatenilor uita cu totii un singur lucru: daca am sti viitorul, nu am mai avea prezent. Si tot din punctul meu de vedere (ca sa nu mai fiu acuzat ca prezint lucrurile ca si cand eu le-as sti pe toate si as detine adevarul suprem) prezentul individual si colectiv nu este marcat in primul rand de saracie sau coruptia endemizata sau de slabele performante ale coalitiei la guvernare sau de ipocrizia manipulatoare a propagandei de partid sau de lipsa de barbatie politica a premierului sau de aparenta inutilitate a protestelor catorva oameni sau de obedienta viermilor societatii ce isi schimba cameleonic culoarea in functie de steagul care le flutura in buzunare sau de ramasitele cu reflexe totalitare transmise aproape genetic din generatie in generatie sau de lipsa de educatie ce genereaza continuu mediocritate ce nu stie sa viseze grandios. Toate astea ducand la un egalitarism extrem de periculos si distructiv a carui directie sigura este anarhia si nihilismul ce contesta absolut tot ce misca. Viata intregii societati este marcata, este determinata de lipsa reperelor individuale sau institutionale, de lipsa increderii in puterea statului de a-si apara cetatenii, de a fi in slujba cetateanului, de convingerea cetateanului ca statul este eminamente opresiv si nu aliat al cetateanului, de convingerea cetateanului ca statul are menirea sa apere interesele unei oligarhii politico-economice transpartinice si nu sa asigure egalitatea in drepturi si sanse a tuturor cetatenilor sai. Iar in situatia asta pasul in directia negarii statului este extrem de mic. In climatul de neincredere generalizata, in climatul asta de negare reciproca dintre institutiile statului dar si negarea consecventa si temeinica dintre cetateni in functie de palierul de varsta caruia ii apartin, in functie de preferintele sau aversiunile politice, in functie de scopul existential insusit din convingere sau doar de conjunctura, exista, din punctul meu de vedere, o singura veriga ce poate relansa mersul firesc al lucrurilor, indreptarea lucrurilor, repunerea Romaniei pe sinele de pe care a deraiat cu multi ani in urma: JUSTITIA!!! Evident, in cazul in care si-ar indeplini menirea de ultim reper cetatenesc, drumul ar fi lung, ar fi anevoios, ar fi sincopat, si-ar lua tributul de sacrificii dar ar putea fi, din punctul meu de vedere, singura instanta statala care ne-ar putea impiedica sa esuam definitiv sau sa mai pierdem inca 20 de ani, cel putin. Anul asta nu Basescu, nu Ponta, nu ruperea USL, nu cursul leu-euro, nu deficitul bugetar, nu cresterea economica, nu reunificarea sau polarizarea dreptei, nu alegerile europarlamentare sau prezidentiale sunt primadonele ci JUSTITIA. Iar daca cei care o deservesc nu realizeaza faptul ca Romania este numai in mainile lor si daca nu realizeaza ca sunt singurii care mai pot reda speranta cetatenilor intr-o Romanie normala, atunci au sacrificat existenta a macar inca trei sau patru generatii de acum inainte. Asa ca doamnelor si domnilor din justitie, aveti de ales: Voiculescu, Nastase, Chiuariu, Fenechiu, Silaghi, Dragnea si cati altii or mai fi, sau poporul roman in esentele fibrei sale nationale. Numai de voi depinde daca vom reincepe sa contam ca natie sau nu. Numai de voi depinde sa deveniti un reper al cetateanului sau sa ii distrugeti si ultima posibilitate de a-si recladi repere.