Te rog… nu imi spune ca ma iubesti… voi supravietui

Te rog… nu imi vorbi despre iubire atat timp cat tu nu poti decat senzatii, clipe printre alte clipe si placerea senzoriala. Nici macar pe acestea nu le vei cunoaste pana unde pot ajunge. Daca nu te poti darui, daca nu poti sa fii in interiorul meu si sa ma vezi si sa te vezi de acolo, daca tu nu poti simti decat tu si eu in permanenta ca doua fiinte separate care pot trai una fara cealalta, daca nu poti sa-mi daruiesti timpul tau, mai bine nu mai vorbi despre iubire. Nu o vei avea si nu o vei da niciodata. Lasa-ma in singuratatea mea… Iubirea asta a ta nu este si iubirea mea si atunci tot singur ma simt. Senzorialul l-am parcurs pe tot de multa vreme. Nu imi poti oferi nimic nou. Eu tie, da. Dar nu imi cere numai pentru atat sa cred in iubirea ta si sa ti-o daruiesc pe a mea si, in special, nu imi cere sa stau o vesnicie sau mai multe numai pentru atat. Vrei acest tip sarac de traire careia tu ii spui iubire? Ti-l pot oferi abundent. Era suficient sa imi spui de la inceput fara sa imi promiti eternitati. Eu nu ti-am cerut-o. Dar rogu-te, nu ii spune iubire, nu imi spune ca ma iubesti. De asta la un moment dat nu am mai vrut sa stau. Nu stiam insa ca te iubeam iremediabil deja. Si de atunci… este atat de multa vreme… Iar daca-ntr-o zi ai sa descoperi ca ma iubeai dar iti era frica sa te pierzi de tine fara sa stii ca in permanenta te-ai fi regasit in mine, eu nu mai am unde sa plec… Iar daca nu… voi supravietui. Singur pana la sfarsit.