Excesul de legiferare nu a fost niciodata un factor de progres pentru o societate. In momentul in care viata unei societati are ca temelie postulatul libertatii de a face tot ceea ce legea nu interzice, interdictia excesiva are menirea sa reduca gradele de libertate ale individului, restrangand in felul asta posibilitatea optiunii. Or daca libertatea individuala o definesc ca posibilitatea de a opta intre mai multe variante, restrangerea numarului de posibilitati inseamna limitarea libertatii individului. In momentul in care in Constitutie este garantat dreptul la munca, este numai optiunea mea daca vreau sa muncesc sau nu. In momentul in care Constitutia imi garanteaza dreptul la vot, este numai problema mea daca vreau sa votez sau nu. In momentul in care Constitutia imi garanteaza dreptul la proprietate, este numai optiunea mea daca vreau sau nu sa am proprietati. Statul insa trebuie sa faca absolut totul, prin institutiile sale, ca NIMENI sa nu imi ingradeasca sau sa imi limiteze drepturile garantate prin Constitutie. In momentul in care o institutie a statului incearca (chiar si legiferand) sa imi ingradeasca un anume drept sau sa imi impuna obligativitatea unei actiuni in societate in contradictie cu prevederile din Constitutie, statul nu face decat sa imi incalce dreptul constitutional de a opta. Or in atare situatie, eu cetatean, imi iau libertatea de a-mi apara drepturile inscrise in Constitutie. Cum? Am o multime de posibilitati. Inclusiv lupta impotriva acelei institutiii sau chiar a statului in momentul in care acesta nu ma mai reprezinta pe mine cetatean, in momentul in care statul devine opresiv. Eu am votat Constitutia si pretind sa imi fie respectate drepturile inscrise in constitutia pe care am votat-o.
Hai sa fim intelesi… eu personal am votat de fiecare data (mai putin doua situatii in 25 de ani) cand in tara s-a organizat un scrutin electoral. Este dreptul meu iar eu nu am de gand sa renunt la el. Iar daca as face-o, nu trebuie sa fie decat problema mea. Dar nu mi se pare absolut deloc normal ca statul sa isi oblige cetatenii sa se prezinte la vot. Incapacitatea partidelor de a aduce electorul la vot, incapacitatea reprezentantilor vremelnici ai autoritatii statului de a face atractiv un proces electoral, nu justifica in niciun fel limitarea dreptului de a opta al cetateanului. Este dreptul meu, politicianule, sa te votez, sa te bag in ma-ta sau sa nu ma intereseze in niciun fel existent ta. Atat timp cat tu nu esti in stare sa te ridici la inaltimea dezideratelor mele si sa imi propui un program care sa ma atraga, nu ai niciun drept sa atentezi la liberul meu arbitru. Vrei sa se prezinte mai multi cetateni la vot? Iti propun sa introduci in procesul electoral votul negativ. Logica trivalenta a lui “da”, “nu” sau “hai sictir” ar fi in masura sa te faca sa vezi exact de cata incredere si consideratie te “bucuri” in ochii celui pe care tu vrei sa il incanti cu posibilitatea NU de a-i reprezenta interesele ci de a fi TU in situatia de a te imbuiba mintindu-l, manipulandu-l, furandu-l.
Vrei sa schimbi conduita electorala a cetateanului? Este suficient sa te schimbi tu. Esti pregatit sa o faci? Ai ce sa ii oferi cetateanului? Nu? Asa ma gandeam si eu. Invata intai ca sunt drepturi cetatenesti de care nu ai voie sa te atingi. Iti infometezi cetateanul? Suporta. Iti minti cetateanul? Accepta. Iti inseli cetateanul? Inchide ochii. Iti furi cetateanul? Nu esti singurul. Nu atenta insa la drepturile lui fundamentale pentru care niste oameni au murit. Nu au facut-o pentru ca tu sa iti obiectivezi si sa iti impui prin lege neputinta de a te impune in contiinta cetateanului prin ceva bun si in folosul lui. Incapacitatea ta de a fi pe placul cetateanului nu o rezolvi impunandu-i sa te placa.
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta