Dreptul meu de a va injura

Citeam intr-o zi, pe un cont facebook, comentariul unui tanar care punea tot mersul anapoda al societatii romanesti pe seama  „…cei care şi-au început viaţa în vechiul regim….”. Cred ca este o generalizare si o culpabilizare (la nivel national) si contraproductiva si extrem de periculoasa dar si extrem de nedreapta. A anatemiza absolut tot ce s-a nascut in „vechiul regim” este un reductionism complet saracit de esente. Sunt o multime de generatii de dinainte de `89 care, fara sa isi fi propus lucrul asta, au facut posibil acel decembrie fierbinte din anul de gratie 1989. In pofida revolutiei culturale, in pofida productiilor artistice (impuse) ale realismului socialist, dincolo de productiile subculturale de casa impuse (dar si, de foarte multe ori, etalate din exces de zel) de  oligarhia asa zis comunista, au existat, am existat o multime dintre noi (intelectualitate tehnica si economica, intelectualitate culturala, muncitori valorosi, meseriasi priceputi, tarani constiinciosi si devotati pamantului, juristi destupati) care au dus lucrurile inainte pana in punctul in care a fost posibila ruperea de un regim anacronic si impotriva firii.  Eu unul identific principala cauza a starii de lucruri existente in lipsa de educatie a acestui popor pe segmentul educatiei legislative, constitutionale, a drepturilor si obligatiilor cetatenesti, in lipsa de toleranta, in instinctul tiranic de a calca peste morminte ca sa ai mai mult decat celalalt dar si dominati de obsesia caprei vecinului. Vorbim despre comunism fara sa luam in seama ca nu s-a ajuns la comunism niciodata. Ca ideologie comunismul este doar o utopie care s-ar putea aplica eventual doar unei societati 100% robotizate. Ceea ce a fost, este asimilabil doar cu o alta forma de oligarhie in numele clasei muncitoare si taranimii. Clasa muncitoare si taranime care, SA NU UITAM, a fost la fel de oprimata ca orice alta patura sociala. Deci nu despre o oranduire sociala ca expresie fidela a unei ideologii vorbim ci despre o oligarhie nascuta din caracterul utopic si nerealist al unei ideologii. Ori in tara asta nu despre ideologie este vorba (si nu a fost niciodata) ci despre arivism politic, despre nevoia de putere absoluta a unui grup care nesocoteste complet (macar ca intentie) drepturile tuturor celorlalte grupuri sau indivizi. Daca va uitati cu atentie la comportamentul social si politic al multor tineri care nu au avut nimic de a face cu societatea asa zis comunista, veti constata exact aceleasi reflexe oligarhice, tiranice, intolerante, arogante, de neam prost ajuns nedrept in varful carutei.  Sunt ele derivate dintr-o ideologie comunista? Nici pe departe!!! Sunt doar expresia educatiei si exercitiului unei vieti sociale deformate. Cred ca inainte de a arunca cu generozitate toate vinile in urma, ar trebui in primul rand sa ne supunem unui dur program de introspectie onesta. Pornind de la nivel social si sondand puternic la nivel ndividual.
Buuunnn… si cu noi cei trecuti de 50 sau 55 de ani ce vreti sa faceti? Sa ne aruncati la cos ca pe un rebut? Credeti ca va puteti permite lucrul asta? Sunt complet de acord ca este in firea lucrurilor ca generatiile sa se inlocuiasca una pe cealalta dar asta nu da dreptul niciunei generatii sa nege o alta generatie iar schimbul de generatii trebuie facut firesc prin preluare treptata nu prin negare. Toti vorbiti si vreti sau va vreti pe voi insiva (cam cu prea multa nerabdare), generatia celor de 40 de ani. Eu unul nu am nimic impotriva. Chiar nu mai vreau mariri, functii, recunoastere. Sunt suficient de constient de mine insumi ca sa imi mai trebuiasca pretuirea iluzorie a unei mase mai mici sau mai mari de oameni. Cu riscul de a fi acuzat ca sufar de autosuficienta, afirm raspicat ca eu imi sunt suficient mie insumi. Iar in atare situatie, eu nu pot decat sa va daruiesc ceea ce stiu si ceea ce am invatat. Nu aveti nevoie? Nicio problema! Nu eu pierd. Singura problema pe care eu va indemn sa nu o uitati (pentru ca prea aveti senzatia ca sunteti vesnici si veti trai pana la adanci batraneti avand 40 de ani) este sa nu uitati ca peste foarte putin timp veti fi in situatia ca o alta generatie sa vrea sa va inlocuiasca pe voi. Eu am avut timp sa invat ca este un lucru firesc. Teama imi este insa ca, dupa cum va comportati, voi nu veti sti sa ganditi si sa actionati in firescul lucrurilor.
De ce va suparati pe noi in halul asta? Suntem caustici, ironici, avem simtul umorului, suntem insolenti de multe ori, stim sa radem, aciditatea noastra are o foarte mare doza afectiva de intelegere si ingaduinta, sarcasmul nostru are in spate de cele mai multe ori o treapta superioara de intelegere si acceptare a tot ceea ce este firesc omenesc. Spre deosebire de voi, noi nu numai ca ne-am castigat dreptul sa stam la balcon (ca batraneii carcotasi din Papusile Mapet`s) si sa radem de voi, dar am ajuns la ceva la care nu stiu daca voi veti ajunge vreodata: iubim oamenii. Evident ca mai avem si zile proaste. Ba o prostata, ba un reumatism, ba o piatra la rinichi sau colecist. Ca sa nu mai vorbim despre perspectiva unui infarct sau comotie cerebrala. Si atunci, ca orice batranel hatru, o mai dam si pe “te bag in ma-ta”, pentru ca noi nu mai avem nimic de pierdut. Noi nu mai vrem sa fugim nicaieri, nu mai vrem sa fugim de nimic si de nimeni. Asa ca citatul shakespearian se transforma la noi in obraznicul “dau regatul meu pentru… o iapa”. Iar ca urmare, se mai lipeste uneori, drept este, pentru scurta perioada de timp, cate o juna fascinata de sarmul nostru nemuritor ce face pui in niste corpuri deloc in standard.
Noi ne-am castigat cu prisosinta si din greu dreptul de a injura onest pe oricine. Asa ca, te bag in ma-ta cu cratima cu tot dar te primesc in bratele mele deschise. Vei gasi multa afectiune si intelegere pentru tot ceea ce este firesc omenesc in tine. Pentru ceea ce este nefiresc in tine, inca sunt in stare sa iti scot dintii si sa te pun apoi sa ii bei dizolvati in acelasi pahar cu apa in care proteza mea dentara nu se dizolva niciodata, in cazul in care te tenteaza cumva carotida mea. Crede-ma ca nu mi-a fost teama sa infrunt tovarasii mei care au asmutit cainii pe mine declamand furiosi ca sunt dusman al poporului si ca subminez interesele de partid si de stat cum tot asa nu mi-a fost frica sa stau cu o mitraliera de TAB indreptata fix spre mine la numai vreo 3 metri. Mint! Mi-a fost al dracului de frica dar mi-am infruntat propria-mi frica si am ramas pe loc pentru ca tie sa iti fie mai bine azi. Fara sa cersesc ulterior certificat de revolutionar. De ce crezi ca mi-ar mai fi frica de tine?