Sunt sigur ca multi dintre noi urmaresc emisiunea „Romanii au talent” sau „Vocea romaniei”. De fiecare data nu pot sa nu ma minunez si de fiecare data nu pot sa nu ma enervez cand ma gandesc cate nulitati sunt extrem si nedrept de vizibile in timp ce oameni realmente de exceptie, de toate varstele, isi poarta cu sine genialitatea anonima intre rasarit si amurg. Si nu este vorba numai despre muzica unde tot felul de parasute cu silicon pana si in cutia craniana (ca sa nu mai functioneze nici macar pe post de cutie de rezonanta) sau neispraviti cu aere de superstaruri violeaza ecranele televizoarelor. Oare producatorii si realizatorii chiar nu isi doresc oameni care realmente sa capteze atentia telespectatorului? Drept este ca pentru asta ar trebui sa munceasca si astia putin altfel. Ce interese obscure le dicteaza promovarea nonvalorilor pana la a face din ele repere sociale? Nici pe departe nu este intentia mea sa spun ca tot ceea ce exista in spatiul public este numai facatura. Spun numai ca prea multa valoare este complet invizibila in tara asta. De ani de zile aceleasi si aceleasi figuri domina analiza, politicul, economicul, televiziunile, viata sociala. Unii dintre ei sunt chiar buni. Dar nu sunt singurii asa cum de fiecare data un neica nimeni incearca sa ne bage in capete. Eu insa refuz sa fiu manipulat de asa ceva. Pentru ca vad la tot pasul oameni intregi care ar putea sa conduca tara asta, sa fie artisti de marca ai tarii asteia, sa fie politicieni de marca, sa fie analisti de marca, sa fie ziaristi de marca, sa fie tehnicieni de marca, sa fie economisti de marca. Cum Dumnezeului atatea gunoaie isi fac loc atat de usor la suprafata? Cum Dumnezeului ajunge o veritabila tzatza de mahala sa fie deputat in parlamentul tarii sau sa conduca destinele unei comunitati destul de importante? Cum Dumnezeului ajunge un impostor sa isi castige titlul de profesor universitar prin plagiat? Ce anume in criteriile de selectie sociala, politica, artistica, profesionala este atat de depreciat ca sa inlesneasca ascensiune atator neispraviti?
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta