Frumosii porci ai marilor orase

Intr-o tara in care criza de sedative intrece de departe criza de medicamente de uz oncologic sau criza de sange pentru transfuzii, era mai mult decat firesc sa apara undeva o compensare, o reverie, o fericire, o aberatie, o halucinatie. Si cum in marea-i intelepciune mioritica inegalabilul roman mediu a renuntat la indeletnicirile transhumante si s-a retras la oras, a inceput sa isi creasca animalele de companie (boii, magarii, vacile, porcii, parasutele) in curtea blocului, in primarii, in consilii judetene, in ministere si guverne. Si cum a devenit din ce in ce mai greu sa le faca fata la nevoile specifice ale fiecarei oratanii in parte, a reusit, prin incrucisari repetate necontrolate genetic, sa creeze o specie unica: bomagorcii cu variantele feminine vacasutele. Aceste exemplare minunate, acesti mutanti desavarsiti au pastrat insa unele caracteristici predominante de la predecesorii lor: bomagorcii, grohaitul iar vacasutele, chilotii tanga pusi direct peste ugere si indoielnicele studii de filologie strecurate prin toate sfincterele in posesie.
Ei sunt grasi (caracteristica ramasa de la predecesorul porc), transpira intens, mint de le ingheata si pisatul pe ei atunci cand, adormiti de betii fiind, li se opreste masina la semafor, au masini bengoase si defileaza cu vacasute in care alegorice.
Ele abereaza cu nonsalanta la televizor sau pe obscene panouri publicitare care promit eterne locuri de veci, ragaie melodios dupa o partitura imposibil de egalat, sparg paharele intre doua jeturi de lapte tasnit din ugerele crescute inclusiv pe si in crestet.
Esenta vietii lor este libertatea. Zburda gales prin gradinile alizee si prin cele ale oricui are proasta inspiratie sa creasca oarece. Captivitatea ii imbolnaveste instant. Dau in impotenta, in incontinenta urinara, grave boli de unghii, cumplite infarcturi mizantropice. Pentru libertatea lor se asociaza in haite care inspaimanta raul, ramul, tot ce misca-n tara asta, cu grohaitul lor asudat si revoltat. Esenta lor diafana ii face sa se simta zei. Legile oamenilor nu ii ating, nu sunt pentru ei. Acesti minunati bomagorci ai marilor orase.
Suportul interior le este zdravan zdruncinat de nevroze bahice pravalite in deliruri exotice. Delirul creativ li se manifesta doar atunci cand vorbesc maselor cu patru picioare din cantina prefecturii, parlamentului, guvernului sau primariilor autohton satesti.
Autostrazile aduse pana in batatura inca aburinda de la balega neuscata complet, au menirea doar sa le usureze usurarea zigzagata indusa de neputinta de a tine drumul drept pana in fundul curtii.
Minunata lor mentalitate tribala, manifestata plenar prin grohaituri de grup in compania gazelor si gazilor, a ciutelor si ciutacilor, bandelor de ciuvici raspanditi prin lume ca propovaduitori castrati ai noii religii grohainde, le tine loc de veci, de tot si degeaba.