Am avut in aceasta dupa-amiaza o mica „dezbatere” cu un individ care, in momentul in care punctul meu de vedere expus nu a coincis cu al sau, nu a ezitat sa incerce sa ma faca sa tac trecand direct la acuze legate de mine si nu de subiectul in discutie. Dincolo de faptul ca m-a „indemnat” sa nu mai dau „lectii la altii”, am continuat sa imi sustin punctul MEU de vedere fara insa sa incerc sa afirm ca ar fi singurul de luat in seama. Ba am accentuat de mai multe ori ca, pana la urma, este chestie doar de optiune individuala enuntul celui care a generat toate comentariile. Pe scurt: un jurnalist pe care eu il respect, spunea ca cei care dau like contului lui Badea si/sau Gadea de la Antena 3, dispar din lista lui. Eu i-am amintit, in comentariul meu, o faza de acum aproape un an cand multi dintre cei din lista lui ii condamnau vehement o anumita atitudine jurnalistica. Evident ca atunci i-am luat apararea spunand ca este punctul lui de vedere si ca daca respecti un om, ii respecti si dreptul la a avea un punct de vedere exprimat onest. In comentariul de azi spuneam ca dincolo de faptul ca eu nu pot sa postez sau sa comentez pe conturile respectivilor (lesne de inteles de ce), stiu oameni care le dau astora like doar pentru a putea sa vada ce se intampla acolo. In esenta, indemnam la toleranta si nu la lipsa de toleranta careia, cu ceva timp in urma, ii cazuse prada chiar jurnalistul in cauza. Evident ca personajul agresiv care mi-a atacat comentariul (doar pentru ca nu m-am lansat in a sustine visceralizat, intr-o adoratie netarmurita, ca un fan devotat si neganditor ce ar fi fost de presupus, in mod fals, ca ma aflu) a avut exact pozitia prostului agresiv pentru care „daca nu esti ca mine, nu esti bun de nimic”. Exact prostul egalitarist agresiv despre a carui tipologie scriam in „Avertismentul zilei”: „Uniformizarea in jos inlocuieste egalitatea in drepturi, in fata legii si egalitatea de sanse cu egalitarismul agresiv, arogant, intolerant in prostia lui, autosuficient si nesimtit, toate acestea devenind etalon social.”. Evident ca un Badea si un Gadea sunt nu numai de combatut ci de condamnat. Si nu pentru ca ar avea alt punct de vedere fata de al meu ci pentru ca se folosesc de cele mai abjecte cai ca sa manipuleze in mod cinic perceptia realitatii de catre o buna parte dintre cetatenii acestei tari. Lucrul asta insa nu trebuie sa ne faca pe noi ceilalti (pana la urma victime si unii si ceilalti) sa despartim lumea in doua tabere ireconciliabile care nu se pot amesteca, la fel ca uleiul si apa: noi si ei. Or exact acelasi radicalism talibanizat il intalnesc si in cealalta tabara. Cu ce ar fi mai dezirabil un intolerant cap patrat din tabara „mea” fata de un prost visceralizat din tabara „lor”? Ce facem? Ne negam pana la nevoia de a ne extermina unii pe ceilalti? Ba eu unul chiar imi doresc sa fiu lasat sa intru printre ei. Sa vorbesc cu ei. Sa postez in grupurile lor, sa dezbat cu ei, sa ma contrazic cu ei, sa incerc sa ii conving asupra valabilitatii punctului meu de vedere. Cu argumente, cu date factuale, cu intelegerea momentului si asumarea nevoilor viitorului. Numai in felul asta le pot arata ca sunt mai bun. Cum pot sa fac acelasi lucru pe care eu il condamn la Ponta si gasca lui de neispraviti? Atentie ca nu ma refer la PSD in ansamblu ci la cei care au subordonat un intreg partid intereselor proprii, interese care nu sunt legate de jocul firesc al luptei politice pentru a ajunge la guvernare ci la maximizarea intereselor proprii unui grup, de a-si intari pozitiile de putere discretionara, de a-si proteja conflictele cu legea, de a-si subjuga sclavagist electoratul captiv. Din pacate catre acest tip de electorat se indreapta cam toate partidele. Drept este ca PSD, prin actiunea conducerii lui, exceleaza in acest tip de actiune politica ce nu are nimic comun cu democratia si cu respectul pentru alegator. Pana la urma democratia are la baza ideea de pluralism de idei si de optiuni. Atitudinea exclusiva nu este o optiune daca vrem democratie. Stanga nu are voie sa existe fara dreapta si dreapta fara stanga iar intre ele trebuie sa existe un echilibru stabil. In contextul asta nu pot sa nu constat faptul ca de prea multe ori intalnesc, in ultimul timp, atitudinea dusmanoasa „sa terminam definitiv cu PSD si cu stanga”. De ce ar fi mai de acceptat aceasta atitudine fata de atitudinea celor din USL de acum nu mai mult de doi ani cand strigau cu ura „sa terminam definitiv cu PDL si Basescu”? Cu ce sunt mai buni cei care cer subliminal omorarea tuturor celor care nu au optiuni de dreapta fata de cei care acum doi ani cereau subliminal omorarea tuturor celor care nu au optiuni de stanga? Chiar si a celor pentru care preferinta politica nu este o optiune? De ce acest continuu blestem al totalitarului „cine nu este cu noi, este impotriva noastra”? Nu v-a ajuns? Mai vreti inca 50 de ani de totalitarism? Chiar nu sesizati ca suntem cu totii cetatenii aceleiasi tari si ca invrajbirea si intoleranta noastra nu produc efecte negative decat asupra vietilor noastre si folosesc doar celor care in urma votului nostru acced in pozitii care ii protejeaza de absolut toate mizeriile si zbaterile cotidiene din vietile noastre ale celor care urmeaza sa ne taram zi de zi pana cand EI vor veni iarasi sa pretinda votul nostru cand mult mai firesc ar fi sa ni-l cerseasca cu smerenie?
Stiu, in pragmatismul vostru deformat ma veti acuza iarasi de lipsa de realism, de puncte de vedere utopice, de naivitate, ca sunt visator, ca sunt desprins de realitate. Stiti ce? Pentru mine chiar nu sunt acuze toate astea. Din punctul meu de vedere, sunt calitati la care chiar nu am de gand sa renunt atat timp cat inca mai traiesc. Daca voua normalitatea tolerantei si pluralismului va este utopie, va reamintesc faptul ca lumea civilizata pe exact utopiile mele functioneaza. Daca voua va pare normalitatea mea generatoare de destabilizare, eu va pun in fata certitudinea urii care va umple zilele. Asta ca tot sunteti cu totii buni crestini declarati. Si in stanga si in dreapta. Eu nu sunt deloc un bun crestin. Bisericos cu atat mai putin. Eu doar cred.