(Ab)erare humanum est. Perseverare diabolicum

Incepand cu vara anului 2012 mi-am insailat inca o data speranta si mi-am dat voie sa cred ca toti cei care isi spun “clasa politica” vor invata ceva din ce se tot intampla de doi ani: manipulare, invrajbirea cetatenilor aceleiasi tari, minciuna, ipocrizie, excese patriotarde, promisiuni care la o minima analiza nu aveau cum sa reziste, demonizarea adversarului politic, devalizarea bunei credinte a cetateanului si nu in ultimul rand, pauperizarea la maxim a ideii de statalitate, legalitate, constitutionalitate. Si toate astea pentru ce? Doar pentru ca o mana de cateva sute de neispraviti aroganti si prosti – la o analiza ceva mai atenta – chiar daca ei au senzatia ca sunt mari inteligente, fiind de fapt doar niste jmecheri jegosi cu pretentii aristocratice, doar pentru ca acesti indivizi sa scape de puscarie. Si ca sa scape de puscarie, au fost dispusi sa comita alte si alte ilegalitati.
Nu, nu mi-am propus sa primesc o decoratie pentru ceea ce sunt asa ca am sa imi permit, de fiecare data cand mi se da ocazia, sa afirm, cu durere in suflet, ca suntem o tara de cretini egalitaristi, mandri nevoie mare de prostia si lipsa de educatie proprie, fasonati, aroganti si autosuficienti. De la al mai mic pana la al mai mare. Lipsa de stil si clasa este etalata de la balciul (tiribombe, dughene, mici si rochii de epoca de un prost gust desavarsit) instalat de primarita Lia Olguta Vasilescu in plin centrul orasului meu, pana la lasitatea oportunista a Presedintelui Academiei Roamane atunci cand evita sa se pronunte asupra problemelor reale si grave existente in societate, doar ca sa nu supere conducerea (vremelnica) tarii care l-a sustinut din umbra.
Pot accepta, asa cum imi spunea cineva chiar ieri, ca Traian Basescu a facut praf Constitutia. Am zis “OK, te rog sa imi scrii acum articolele facute praf.” Raspunsul a fost “Pai de unde sa stiu? Ca nu am citit niciodata Constitutia!”. Aha… Nu cumva vorba asta este preluata de la Antena 3? Pot accepta ca Videanu, Oltean, Blaga, Udrea si multi altii de la varful PDL (ca si multii oficiali locali) si-au traficat influenta, au bagat mana in butoiul cu miere, au avut avantajoase contracte cu statul, au politizat tot ceea ce era de politizat, au pus mana, unii dintre ei, pe spatii comerciale, fabrici sau mai stiu eu ce, la preturi la care orice alt muritor nu ar fi avut acces. Dar nu o pot afirma raspicat doar pentru ca asa “se spune”, fara sa existe niste dovezi indubitabile. Sincer sa fiu, eu unul chiar imi doresc acele dovezi dar nu pentru ca unul sau altul sunt de la PNL, sau PDL, sau PSD, sau PMP, sau UDMR ci doar pentru ca sunt niste jigodii nesatule. Unii dintre ei.
Da, mi-am dorit, incepand cu vara acelui 2012, ca politicienii nepatati (indiferent de partidul din care fac parte) sa invete ceva din toate cate se petreceau. Mi-am dorit ca cineva sa aibe forta sa incerce sa ia totul de la zero si sa construiasca un alt fel de politician, un alt fel de partid politic. Da, pot fi de acord ca politica este o curva. Dar pot accepta lucrul asta doar pana la limita la care esenta vietii democratice (isi mai aminteste cineva ca nu mai departe de acum 25 de ani au murit niste oameni pentru lucrul asta?) este grav amenintata, doar pana la limita la care dispretul pentru legalitate naste o oligarhie hrapareata de neamuri proaste care sfideaza absolut tot: legi, norme, bun simt, educatie, inteligente. S-a pierdut acel moment. Nimeni nu a avut curajul sa scurteze perioada de intrare in normalitate. Iar in felul asta ne-am prelungit isteria cu inca 25 de ani. Or in situatia asta cetateanul ar trebui sa ajunga la concluzia ca nu are voie sa dea pe mana nimanui puterea absoluta. Sustin inca din 1990 ca pana nu ne vom maturiza ca popor, atat cat sa putem “naste” exponenti politici de soi, trebuie sa votam in asa fel incat intotdeauna sa existe un echilibru fragil intre diversele formatiuni si orientari politice. Asa ca pana una alta avem parte doar de acea curva nespalata, murdara, stirba, nemancata si plina de toate bolile lumesti, de la cele mai banale forme de existenta a mizeriei pana la cele mortale. Si continuam cu totii sa ne facem treaba cu ea prin boscheti, pe centura, prin WC-urile publice insalubre si nedezinfectate de nimeni nu mai stie cand, pe apucate.
Nu pot sa spun ca nu exista o nevoie de schimbare in esaloanele inferioare ale partidelor. Dar semnele sunt destul de firave si teama imi este ca se vor pierde pe parcurs. Pentru ca nu pot sa nu constat ca ce este acum generatie de 40 de ani, este mult inferioara generatiei politice de acum 15 sau 20 de ani. Sunt si mai hrapareti si mai aroganti si mai ipocriti si mai cinici. Ceea ce se petrece cu cei de la guvernare este vizibil in mare masura. Teama imi este insa ca si in opozitie lucrurile se repeta cam in acelasi fel. Cu numai cateva zile in urma, doua doamne din doua partide din opozitie se plangeau ca “Luna aceasta mi-am luat prima palma serioasa de la politica Atat de puternica, usturatoare, neasteptata, nedorita si ingalata cu lipsa de consideratie si respect din partea unui om politic pentru care am muncit suficient cat sa ajung sa inghit pastile de stabilizare fizica. E din partidul meu. Va pleca la Bruxelles, iar eu voi ramane cu o specie de ura si un sentiment acut de respingere, cu dorinta retinuta de a-l rastigni public si cu o buna parte a credintei, a fortei de munca si a increderii ucise de un singur gest, al unui singur om, dar care reprezinta o categorie intreaga! Din pacate, am inteles cat sunt de mica! Si cat valoreaza eforturile individuale. Nu ma plang, am si castigat, iubesc sa fac politica, o sa-mi gasesc si o explicatie, o sa trec peste si nu ma opresc din drum…dar e absolut gratuit si neproductiv sa-ti demotivezi oamenii, tu, lider!” sau, cealalta, “Nu mai vreau! Ce sunt eu? Am tot dat tot! Degeaba! Dupa ce se ridica, nu ne mai cunosc… De fapt fac asta si acum… Nu-i corect, dar nu-i poti schimba… Dar poti sa-i lasi sa se descurce singuri, sa vada cum este, sa vada ca nu pot singuri…”. Si sunt sigur ca acest gen de nemultumire este comun tuturor activistilor de partid, indiferent de partid, din esalonul celor care muncesc pentru partid. Cand va veti satura si va veti revolta?
Evident ca o minte de prost ar putea sa imi spuna “Nu-i asa ca toti sunt la fel?” sau “Prin ceea ce spui, destabilizezi dreapta si nu este momentul”. Nu dragilor, nu sunt toti la fel si nu destabilizez dreapta. Iar ceea ce fac eu este binevenit in orice moment. Pentru ca a pune la punct jigodiile, indiferent de partidul din care provin, indiferent daca sunt “ai nostri” sau “ai lor”, este ceea ce eu sunt convins ca trebuie sa fac continuu. Numai daca o facem cat mai multi mai putem schimba cate ceva. In caz contrar este suficient sa avem cu totii cate o Antena 3 care sa ne spuna ce sa gandim si cum sa afirmam. Din punctul meu de vedere noi cetatenii avem o arma teribila la indemana: propria judecata pe care sa o lasam sa se manifeste in spiritul acceptarii si asumarii adevarului si votul. Numai gandind dincolo de indoctrinari si manipulari grosolane si votand mai putem schimba cate ceva. In concluzie: nu renuntati nici la posibilitatea de a gandi (in definitiv asta ar trebui sa ne scoata din randul animalelor), nici la votul vostru. Primii care vor avea de suferit daca o faceti, sunteti voi. Raul, compromisul indoielnic, jigodismul trebuiesc acceptate doar pana la nivelul la care ating esentele legalitatii si constitutionalitatii.