Cand ma gandesc uneori la Romania…



Societatea romaneasca a inteles prin democratie dispersia responsabilitatii. Ceausescu a fost impuscat pentru mult mai putin fata de cat au facut cateva mii de politicieni (nu am scris majoritatea lor! nicidecum!!!) si/sau protejati ai lor in tara asta in ultimii 25 de ani: devalizarea si devalorizarea economiei nationale, furturi, coruptie, actiuni programatice impotriva propriei populatii, tradarea intereslor nationale si… lista este imens de lunga.

Daca as putea, le-as recomanda tuturor romanilor sa traga aer in piepturi si sa nu isi lase emotionalul manipulat pana ajungem iarasi sa vrem sa ne dam in capete unii altora. Prea usor cadem prada instigarilor posturilor tv partizane si cuvantarilor de o inestimabila valoare teoretica si practica a o multime de ceusesti mai mititei si ceausei. Ganditi, acceptati-l si pe celalalt, socotiti ca voi ati fi in locul celui mai slab, vedeti ce castigati pe plan personal daca infigeti cutitul intr-un semen al vostru care opteaza altfel decat o faceti voi. Ganditi-va de fiecare data ca fiecare dintre voi este socotit doar un numar intr-o statistica si un vot potential. Iar in cazul asta ar trebui sa ii pretindeti celui care va impune votul (cand de fapt ar trebui sa vi-l cerseasca) si nu celui care opteaza in alt fel decat o faceti voi. In majoritatea cazurilor, atunci cand ati vrea sa va injunghiati semenul, nu faceti decat sa aparati avutia altuia nu pe a voastra. Si de cele mai multe ori avutia aia a fost creata prin saracirea voastra si nu prin munca. Mai ganditi-va!

Noi ca indivizi, dar si ca tara, nu am avut niciodata o actiune pe termen lung. Noi ca popor nu am avut niciodata tinte indelungate. Iar lucrul asta a facut intotdeauna din noi o tara si un popor second hand. Nu valoarea noastra individuala a dus la aceasta realitate tragica ci incapacitatea de a avea tinte si de a gandi pe termen lung ne-a dus la a avea o existenta comica. Nu ne este nici proprie nici la indemana planificarea, tintele, directiile importante dinainte stabilite si urmate. Din cauza asta intotdeauna anotimpurile ne prind nepregatiti, din cauza asta toate guvernarile actioneaza pompieristic stingand focul dar facand cu apa mai multe pagube decat a facut focul. Si de fiecare data dand vina pe ce nu au facut ceilalti, uitand fiecare in parte ca esentiala ar trebui sa fie Romania si poporul roman. Dusmanii acestei tari si acestui popor nu sunt niciodata ceilalti ci noi insine. Dand vina pe altii sau pe soarta pentru ceea ce ni se intampla nu facem decat sa incercam sa ne mascam lasitatea, impotenta, indolenta, hotia, coruptibilitatea si lenea nationala devenite informatie genetica si transmise din generatie in generatie. In felul asta s-a nascut capodopera nationala: Miorita.

Mintile ne-au fost atat de mult pervertite de obisnuinta furtului incat acesta a devenit o necesitate nationala. Am incercat atat de mult sa ne justificam propria tendinta de a fura incat am ajuns sa facem totul pentru a obiectiva furtul. In felul asta l-am creat pe Toma Alimos ca sa putem justifica mai tarziu votul favorabil hotiei, coruptiei, minciunii, ipocriziei pana am ajuns sa facem din arivist, din neamul prost, din parvenit, din  rebuturile valorice un standard, un stindard si un reper social.

Suntem o tara second hand si un popor second hand. Din vina noastra nu din a altcuiva, indiferent cata valoare sau nonvaloare individuala am avea. Nu va grabiti sa dati in mine cu vreo medalie ca oricum nu o primesc. Imi iubesc prea mult tara ca sa vreau de la ea doar o frivola medalie. Eu o vreau sa se invarta dupa soare. Dar pentru asta ar trebui sa arunc intai tot poporul la gunoi pentru ca acolo sa fermenteze in propria-i mizerie si sa se distileze singur pentru a obtine ulterior mandretea de popor la care visez.

Noapte crancena, tara mea. Nasti de prea mult timp monstri din care-ti faci idoli si eroi.

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *