Sfidand si ignorand nu construiesti niciodata nimic. Sunt doar manifestarea unui orgoliu distructiv care nu poate face casa buna decat cu reaua intentie si nevoia de a fi nedrept. Iar toate astea nu au nimic in comun cu sufletele mari si caracterele intregi ci doar cu nevoia nefireasca de a face rau atunci cand nu ai forta si posibilitatea sa faci rau, sunt o forma de manifestare indirecta a incapacitatii de a lupta, o forma indirecta de manifestare a propriei slabiciuni. Problemele si greutatile se inving confruntandu-te cu ele si prin comunicare onesta.
Exista oameni fara memorie pentru care cusca este singura normalitate si reusesc chiar sa fie fericiti in cusca. Cum la fel exista oameni, putini, la care memoria si instinctul libertatii sunt permanente imposibil de ignorat.
„Nu iti irosi timpul si nu te lasa sedus/a de cea/cel care face totul sa straluceasca ci de cel /cea care iti daruieste tie timp si vrea sa straluceasca pentru tine”. Catalin Banica
„Nu stiu cum sunt ceilalti oameni si sincer sa fiu nici nu imi pasa cum sunt. Este atat de mult timp (un an? doi? mai multe vesnicii?) de cand nu am mai mangaiat si nu am mai fost mangaiat, de cand nu am mai iubit pe cine ma iubeste si sa ne spunem „te iubesc” din tot sufletul (dar pe bune nu doar pentru ca asa isi spun oamenii ca sa se minta), de cand nu am mai privit cu bucurie si sa vad bucurie in ceilalti ochi, de cand mi se parea o vesnicie ora aia pana cand urma sa imbratisez si sa fiu imbratisat de parca ar fi trecut secole, de cand… Iar eu nu imi pot imagina viata mea fara toate astea. Poate ceilalti oameni pot. Pentru mine astea sunt esenta vietii mele. Si imi este atat de dor de toate astea… Povestea vietii mele… si nu as schimba-o cu a nimanui. Doar putin mai multa fericire mi-ar trebui. Restul este parelnicie.” Catalin Banica
„O singura data in viata mi s-a intamplat ca privind un chip sa am acea stare de deja vu. Nu am descifrat insa ca era vorba despre deja vu-ul suferintei care nu trece si nu are decat un singur leac.” Catalin Banica
„Acum sunt cu bagajul la usa pregatit in orice moment sa plec in directia in care mi se deschid zarile.” Catalin Banica
Oamenii si natiunile se inarmeaza si pregatesc continuu razboaie. Eu vorbesc despre iubire si comunicare. Cine este normal? Da… sunt nebun in normalitatea mea.
In lipsa unui om scop, a unui eveniment scop, a unei realizari scop, omul a devenit doar un consumator banal si mediocru de senzatii, emotii, mancare de la o zi la alta sau de la o luna la alta.
Atractia raului… Este surprinzator cum oamenii sunt atrasi de catastrofe, manifestari ale raului, accidente, incendii, crime etc etc etc. Daca cineva ar avea curiozitatea sa faca o evaluare ar observa ca mult mai multi oameni se bulucesc sa vada asa ceva decat sa priveasca cerul instelat sau o floare.
Eu nu ma socot un geniu. Dimpotriva! Dar nu pot sa nu remarc la majoritatea ingrijoratare a tuturor celor care comenteaza momentul, indiferent de subiectul zilei, lipsa de perspectiva, lipsa contextualizarii si determinismului in timp. A va limita doar la a comenta momentul nu inseamna decat ca va demonstrati incapacitatea de a privi in urma ca sa puteti vedea macar in linii mari ce va fi peste cativa ani. Nu ca as fi eu marele vizionar dar prea multe dintre cele care s-au intamplat eu am vorbit despre ele, ca principiu, cu unul, doi sau chiar trei ani inainte. Luati de traiti momentul si nu carecumva sa faceti recurs la memorie vreodata!!! Evident scuipati-ma pe mine iarasi ca imi dau in petec. Si de asta nu mai scriu. Nu merita sa imi murdaresc inteligenta, sensibilitatea si bunul simt. A fi doar reactiv este cea mai elocventa dovada de dresaj. Si cainele lui Pavlov era mai inteligent. Macar ala reactiona la lumina.