Aripi se nasc din cenusa

Captiv intr-o lume straina,
Captiv intr-o lume meschina
Alerg in directii opace,
Vise ce dor fara de pace.

Ochii ma dor iar priviri se destrama
Cuvinte legate cu o naframa
Celule fac suflet sa moara
Numai taceri inca mai zboara.

Ma cheama vocile cat mai departe
Dorinta din aripi ceturi desparte
Strigat renaste avid plenitudini,
Volute-s golite de certitudini.

Zbor,
Dor,
Negrele plete in vant
In ele aspru m-avant,
Ochi negri sau verzi
In ei sa ma pierzi
Cantec descantec, avare brate chemande
In nestiutele zari ma cheama flamande.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *