Au mai bifat un cal troian pe banii mei.

Nu as putea sa ma pronunt asupra aspectelor tehnice a mitei electorale deja supranumita “ElectoRATA lui Ponta” pentru ca pe de o parte nu m-am interesat care ar fi mai exact implicarea statului, prin bugetul sau, iar pe alta parte chiar nu am inteles nimic din vrajeala electorala a premierului. Eu am sa ma refer la alte lucruri.
Premierul festivist si lozincard afirma ca de aceasta masura vor beneficia peste 900 000 de oameni cu venituri mai mici de 1600 lei lunar si care au credite bancare. In principiu lucrul asta ar fi posibil printr-o reesalonare a creditului pe un plus de doi sau trei ani, fara interventia statului. Din acest moment in mintea mea incep sa se agite cu gratie intrebarile. 1. Plusul de dobanda aparut pe perioada prelungirii creditului va fi platita de catre datornic? Daca da, atunci sarcina acestuia nu a fost deloc usurata ci doar i s-a prelungit agonia pe principiul “boala lunga, moarte sigura”. 2. Plusul de dobanda va fi suportata de catre stat si mai exact din veniturile bugetare? Pai in cazul asta eu sunt pus sa platesc acesti bani, din contributiile mele la buget, si nu destructuratul premier din buzunarul lui. Baronetul si clientela abonata la contractele platite din bugetul de stat, nici atat. Si atunci cine pe cine ajuta? Premierul auto sau toti ceilalti pe cei care nu au mai putut sa isi plateasca creditele? Evident ca asta poate sa fie binevoitor pe banii mei.
Pe de alta parte, premierul “multumesc, pa” uita sa spuna ca atunci cand conditioneaza aceasta “facilitate” de existenta doar a 90 de zile de neplata, foarte putini datornici ar putea sa beneficieze de ea. Pentru ca tot ceea ce este credit neperformant si declarant ca atare, dateaza de mult mai multa vreme, stiut fiind ca in ultimii cativa ani bancile nu au mai dat in clocot sa acorde credite personale si cu atat mai putin credite cu buletinul. Or in atare situatie, toata aceasta asa zisa hotarare de ajutorare a celor stramtorati de lacomia bancilor, este doar o mascarada manipulativa menita sa distraga atentia electorului si sa ii castige bunavointa in descrestere. In consecinta, acea stimulare a consumului pentru macar 900 000 de oameni se rezuma, in cel mai bun caz, la posibilitatea ca cel mult cateva zeci de mii sa mai apuce sa traga inca o gura de aer dupa care, odata trecute alegerile, sa isi dea obstesul sfarsit intr-o ultima suflare nestiuta de nimeni.
Nu este de neglijat nici faptul ca eu unul am convingerea ca absolut nicio banca, oricat ar fi el de guvern abuziv si cu tendinte dictatoriale, nu va accepta sa isi diminueze castigurile pentru incompetentul si fatarnicul si ipocritul guvern Ponta. Sigur in situatia in care ar accepta sa faca o „favoare”, ar accepta-o numai pe bani buni. Iar acesti bani ar proveni, indirect, tot din buzunarul meu. Nu ca ar fi prima oara cand eu ca un oarecare contribuabil ce ma aflu fara chef, contribui la stabilitatea bancilor. Indiferent ce ar fi, eu unul nu pot sa uit ca in perioada de criza, in loc sa investeasca onor statul in economia reala, a cadorisit bancile cu importante sume de bani care sa le asigure stabilitatea. Fapt realizat chiar si prin (si nu a fost singura masura) imprumuturi paguboase (pentru contribuabil) de pe piata bancara interna. Eu unul ma astept ca daca la mijloc exista chiar si cea mai mica posibilitate ca bancile sa piarda un leu, vor sti sa il faca pe guralivul iresponsabil Ponta sa isi inghita vorbele printre sughituri. Au bancile o multime de mijloace de presiune.
Hai sa presupunem prin absurd ca guvernul chiar este preocupat de bunastarea cetateanului si de limitarea abuzurilor bancare (mie chiar imi vine sa rad in hohote la o asemenea presupunere). De ce nu voteaza o lege a falimentului personal? Ca tot au o majoritate de 80% in Parlament. Macar o asemenea lege ar da posibilitatea unui datornic sa o ia de la capat, sa mai aibe inca o sansa.
In concluzie: luati de votati apa care va ajunge la gura.