Cu numai cateva zile in urma am vazut pe PROTV o parte a emisiunii „Romania, te iubesc”. Mi-a atras atentia o faza care mi-a spus doua lucruri esentiale pentru ceea ce este Romania in profunzimile ei. O batrana se ofera sa ii dea reporterului (altfel un ziarist care mie personal chiar imi inspira incredere prin profesionalismul cu care, mi se pare mie, reuseste sa faca o multime de reportaje) o suma de bani. Reporterul o intreaba „pentru ce?”. Batrana insista sa il plateasca pentru faptul ca acesta ii pusese lavaliera (microfonul acela mic ce se pune pe reverul hainei sau pe o broboada, unui intervievat). Toata faza asta se incheie cu afirmatia reporterului care ii spune „Adica sa va iau bani pentru ca v-am luat interviu? Eu nu as face niciodata asa ceva…”. Primul din cele doua lucruri la care m-am gandit a fost acela ca pana si acelei batrane simple dintr-un sat pierdut printre cine stie ce dealuri i-a fost pervertita existenta, de bani. Pana si acea batrana, care ar fi de presupus ca are o rezistenta foarte mare la tot ceea ce nu este de esenta, a invatat ca TOTUL este de vanzare, ca totul are un pret, ca si cele mai nefolositoare lucruri sau intamplari trebuiesc platite. Ca singurul criteriu valoric este BANUL. Si atunci ce sa ma mai mir de tinerelul ala care, atunci cand vecinii batrani ii erau inzapeziti, a spus, lafaindu-se imbecil-impertinent pe un scaun din crasma satului, ca daca are cineva nevoie de ajutorul lui, sa il plateasca. Al doilea lucru care mie mi-a atras atentia a fost replica cumva jenata a reporterului „Eu nu as face niciodata asa ceva…”. Stie baiatul asta ceva si nu spune? Stie ca alti oameni de presa iau bani ca sa ia un interviu sau sa scrie un arficol favorabil sau defavorabil? Si eu stiu ca asa este…
Mie ca om mi se pare o ipocrizie sa afirmi raspicat „nu suport minciuna si ipocrizia”. Sunt ferm convins ca niciun om nu este dispus sa suporte, cu cugetul impacat si stapanit de cea mai linistita impacare si acceptare, atunci cand este tinta minciunii si/sau ipocriziei. Pe de alta parte, poate cineva sa pretinda ca nu a mintit niciodata? Prin escamotarea adevarului (minciuna prin omisiune), prin rostirea adevarului dar in asa fel incat sa nu fii crezut (minciuna englezeasca… pe asta numai oamenii foarte inteligenti o practica… mie mi-a iesit de fiecare data… sic!) sau prin negarea adevarului. Nu pun in balanta nici forma minciunii nici scopul pentru care se apeleaza la ea. Pentru ca poti minti ca sa protejezi, poti minti chiar in folosul celui mintit, poti minti ca sa te pui intr-o pozitie favorizata, poti minti ca sa eviti o situatie tensionata, poti minti ca sa nu iti incalci o promisiune, poti minti pentru ca vrei sa inseli cu un anumit scop, poti minti dintr-un milion de motive mai mult sau mai putin justificate din punct de vedere moral sau legal. Mie unul cea mai stupida forma de minciuna mi se pare minciuna gratuita, minciuna nejustificata de absolut nimic, minciuna care nu are nicio motivare. Minciuna de dragul de a minti. Gratuitatea unui asemenea fapt depaseste capacitatea mea de acceptare si de intelegere. Cu atat mai mult cu cat prima oara cand ai mintit ti-am aratat ca stiu ca ma minti si ti-am spus cu gura mea ca nu imi arog niciun drept sa te judec. Ce anume te indeamna ca dincolo de toate astea sa minti si a doua oara? Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu imi este strain (nihil humanum aliena me). Sic. Asta este tot in latineste si inseamna „asa”.
Chiar nu mi se mai pare nimic desantat si necrestinesc in felul in care aceasta creatie grotesca a posturilor de televiziune (l-am numit pe primul oier miliardar al tarii) sfideaza public legile, institutiile si oamenii atat timp cat, intr-o devalmasie impetuoasa, politicienii ne invata sa sfidam legile tarii. Opozitia depune motiune de cenzura impotriva unei legi in vigoare (nu are importanta daca este buna sau rea, important este ca ESTE lege!!!!), politicienii puterii fura pe rupte pe ultima suta de metri, politicienii mai mici sau mai mari ai opozitiei incrimineaza azi ceea ce ei faceau ieri si vor face maine, politicienii la putere sfideaza chiar regulile democratice pe care le cer respectate si uite asa reusesc cu totii, comentatori, moderatori, analisti, „specialisti”, politicieni sa creada ca nimeni in afara de ei nu mai exista in tara asta. Noi ceilalti nu existam pentru ei. Iar daca pentru ei nu suntem, se datoreaza numai faptului ca NOI am ales sa fim invizibili.
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta