Ce nu vreti voi sa stiti…

Cufundati vartos in neputinta cotidiana a rivalitatilor fara miza, dreapta formala (spun formala pentru ca de prea multe ori am certitudinea ca nu este si o dreapta doctrinara) nu sesizeaza momentul extrem de prielnic sa contraatace. Guvernarile Ponta, cu o consecventa greu de imaginat, se incapataneaza sa faca macar o greseala, o gafa, o prostie, o marlanie sau mare magarie in fiecare zi, de mai bine de un an si jumatate. Discrepanta dintre declaratii si fapte este mai mult decat evidenta. Prapastia dintre promisiuni si realitate este mai mult decat ingrijoratoare. Conflictul dintre exercitiul de imagine si realitatea cetateanului devine antagonic. Nu este cazul sa dau exemple pentru ca este suficient sa privesti onest statisticile efectuate de organismele neguvernamentale neutre, este suficient sa asculti punctele de vedere ale partenerilor externi ai Romaniei, este suficient sa faci o comparatie a puterii de cumparare din orice perioada a ultimilor 13 de ani cu puterea de cumparare de azi, este suficient sa compari nivelul de dezvoltare a economiei cu nivelurile de dezvoltare din ultimii 13 ani. Da, guvernarile Ponta s-au remarcat printr-o excelenta comunicare cu tuse prea groase de manipulare si dezinformare. Da, in timpul guvernarilor Ponta a sporit numarul celor care au fost cercetati sau deferiti justitiei pentru acte de coruptie, pentru furturi, pentru delapidari, pentru conflicte de interese. Evident ca meritul nu este al guvernarilor Ponta ci al functionarii justitiei ceva mai independent. Pe acest segment este notabil faptul ca majoritatea celor care au intrat in atentia justitiei au fost oameni din interiorul PSD, PNL si PC sau apropiati de aceste formatiuni politice, chiar daca atunci cand au preluat guvernarea au promis ca multi din guvernarile anterioare vor da socoteala pentru acte de coruptie. In afara de cazul Videanu, nu am auzit de alt nume ceva mai rasunator. Eu inca astept ca orice corupt, hot, nemernic, sa fie deferit justitiei. Acesti oameni sunt o pata extrem de urata pe chipul Romaniei si nu ar trebui aparati de nimeni daca vrem sa ne insanatosim si sa avem viitor. Indiferent de partidul din care provin.
Or in tabloul general lipseste elementul de baza: o opozitie viabila, articulata, potenta. Singura opozitie vizibila provine dintr-un palier destul de ingust al societatii civile, la randul ei suficient de divizata si impartita in aripi si aripioare cu simpatii, antipatii, obiective irealizabile dintre cele mai diverse, o societate civila care se dilueaza in multitudinea de revendicari a intaietatii si paternitatii unui punct de vedere unic, o societate civila care exceleaza prin dezbinare si lipsa unui obiectiv comun: sanatatea societatii. In contextul asta, viermuiala unor profeti de conjunctura, distragerea atentiei de la elementul de esenta din care pornesc apoi toate relele societatii, negarea celorlalte grupuri civile, nerabdarea unor segmente visceralizate, insuficient maturizate si pe masura extrem de arogante, deprofesionalizate de a ajunge sa conduca, incapacitatea lor de a iesi din paradigma culpabilizarii generale si negationismului generos, fac din societatea civila un element la fel de lipsit de potenta ca si al palierului politic.
Nici societatea civila nici opozitia politica nu vrea sa stie ca incapacitatea, lipsa de profesionalism, lipsa de performanta etalata cu grobianism de guvernarile Ponta ofera momentul cel mai prielnic pentru o alta directie politica si de existenta a Romaniei. Realitatea demonstreaza, fara putinta de tagada, ca, pe buna dreptate sau nu, exponentii partidelor de opozitie au o imagine foarte proasta in societate. Or in atare situatie un minim patriotism i-ar obliga sa faca un pas in spate si sa isi lase partidele sa fie reprezentate de garnituri carora nu li se poate reprosa nimic nici ca grup, nici individual. Asimilarea ganiturilor actuale cu dezastrul in care a fost adusa tara de catre clasa politica in 24 de ani, nu face un serviciu nici cetateanului, nici tarii. In acest moment numai unitatea de actiune pe segmentele principale si figuri noi la varful partidelor ar mai putea salva ceva din credibilitatea clasei politice. Iar lucrul asta ar trebui sa se intample si pe stanga si pe dreapta. Desprinderea de chipurile care, in constiinta cetateanului, sunt expresia dezastrului tarii, ar fi unica solutie de compromis care ar putea relansa drumul democratic fara spasmele si sincopele si frustrarile si pericolul pe care il reprezinta nemultumirea cetateanului mediu.
Evident niciun politician nu va fi dispus sa accepte o asemenea solutie. Evident grupuletele din societatea civila nu vor fi dispuse sa accepte sa isi uneasca nemultumirile si sa accepte ca dincolo de ceea ce le diferentiaza, acum nu mai este vorba despre doua sau mai multe rele ci de un pericol comun: subjugarea completa a tarii de catre o mana de oameni al caror unic scop este acapararea completa a puterii si resurselor tarii. Va fi in stare cineva sa fie atat de patriot incat sa accepte nevoile tarii pentru care acum 24 de ani au murit niste oameni? Eu unul ma indoiesc.