Suntem de cele mai multe ori atat de superficiali incat atunci cand privim un om sau un fapt oarecare, vedem numai ceea ce, in mod subversiv, de cele mai multe ori neconstientizat, in virtutea unor experiente proprii, sau in virtutea a ceea ce in mod sistematic ni s-a bagat in cap pe diverse cai, ne asteptam noi sa vedem. Scriam canda ceva la modul „pentru tine sunt doar ceea ce te astepti tu sa fiu si nu ceea ce stiu eu despre mine”. Iar modul asta de a percepe realitatea exterioara noua insine, independent de vointa noastra, deformeaza exteriorul pana la nivelul la care acesta se identifica numai cu ceea ce limitele si limitarile noastre sunt dispuse sa accepte. In ultima instanta, datorita acestui mecanism pana la urma firesc (cred ca pe undeva este, dincolo de capacitatea intelectuala proprie, dincolo de deschiderea pe care ar trebui sa o avem fiecare dintre noi atunci cand ni se infatiseaza oameni noi sau fapte noi, cred ca este spuneam, o forma de manifestare a instinctului de conservare care ne dicteaza sa ne aparam cat mai mult dreptul la imaginea pe care ne-am construit-o despre noi insine), fiecare dintre noi re-creeaza realitatea transformand-o intr-o lume cu caracter complet individual. Desigur, ceea ce spun eu pare mai mult o exagerare SF cu accente psihotice si cu implicatii aproape terifiante. Ar putea parea ca lumea obiectiva nu este altceva decat o suprapunere a unui numar infinit de lumi subiective. Cu alte cuvinte, nu exista obiectiv, nu exista lume… totul este doar o plasmuire. Aiurea!!! Exista. Exista prin fiecare dintre noi. Insasi divinitatea exista in constiinta comuna pentru ca fiecare dintre noi existam. Si atunci, daca tot avem atata putere incat chiar ideea de divinitate sa existe datorita fiecaruia dintre noi, de ce sa nu ne folosim existentele limitate si finite ca sa descoperim cat mai multi oameni si, cu atat mai mult, prin toti ceilalti oameni care intra in vietile noastre intr-un fel sau altul, sa ne descoperim pe noi insine si sa ne construim pe noi insine mai drept, mai frumos, mai inalt, mai destept… in doar doua cuvinte: sa evoluam? Ete na!… de aia. Pentru ca nu avem puterea sa vrem. Si poate este mai bine asa. Se asigura unitatea si perpetuarea speciei prin diversitatea elementelor care o compun.
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta