Hmmmm… Stand stramb, in pozitia “pe ganduri”, si judecand drept, sa continuam cu linsajul mediatic sustinut cu fervoare de catre Constantin Mille impotriva lui Ion I.C. Bratianu. Cea mai penetranta arma la acea data era invectiva, dezinformarea, asa zise dezvaluiri care niciodata nu erau probate, calomnia, insulta, instigarea la revolta, afirmatia defaimatoare care nu avea cum sa fie probata. Drept este ca asa ceva prindea, atunci ca si acum, tocmai datorita apetitului nemaipomenit pe care publicul il are pentru scandalos, grotesc, spectacol zgomotos care acopera complet capacitatea de analiza a “beneficiarului”. Atunci ca si acum, linsajul mediatic cu aspect justitiar ascundea pe de o parte aversiunea personala dintre Constantin Mille si familia Bratianu iar pe de alta parte lumestile interese financiare si economice, oportunism si interese straine. Suna cunoscut? Sa nu uitam ca totusi ziarul “Adevarul” fusese nominalizat de serviciile de spionaj germane printre redactiile cumparate de aceste servicii. Sa nu uitam orientarile puternic socialiste ale lui Constantin Mille in vecinatatea unei puteri sovietice ce crestea de la an la an. Cert este ca primul linsaj mediatic din politica romaneasca, sustinut de “Adevarul” lui Constantin Mille, a reusit sa produca cea mai mare nedreptate de pana atunci: demonizarea si inlaturarea de la carma executivului romanesc a celui care facuse pentru Romania mai mult decat facusera toti conducatorii Roamaniei de pana atunci: marea unire, dusese la victorie (si cu ce sacrificii!!!) Romania prin Primul Razboi Mondial, facuse reforma agrara, limitase saptamana de lucru la sase zile si programul de lucru la opt ore pe zi. La fel de adevarat este ca in momentul in care lui Constantin Mille i-a disparut obiectul muncii, vendeta interesata ascunsa in dosul unui justitiarism desantat si abuziv, acesta s-a stins incet incet, fara glorie, intr-un obscur mediocru.
Din pacate insa, generatia mea are cunostiinte de istorie complet deformate iar generatiile tinere si foarte tinere nu au deloc cunostiinte de istorie ca sa poata sa observe caracterul repetitiv al unor actiuni de intoxicare si manipulare care, sub aparenta justitiei sociale ascund, mascheaza, escamoteaza interese cat se poate de meschine, lumesti, derizorii de acaparare a puterii, interese economice si financiare sau legate de probleme cu justitia.
Pe masura ce functionalitatea statului a evoluat catre separarea principalelor lui segmente (executiva, legislativa, judecatoresca), obiectivele si tintele doritorilor de desfiintare a opozantilor, prin manipulare, a trebuit sa se diversifice. Drept este ca si posibilitatile tehnice sunt cu totul altele decat cele folosite la nivelul anului 1919 dar, ca esenta, raman tot pe acolo. Iar la asta pune umarul temeinic receptorul, beneficierul, consumatorul produselor media. Caracteristicile psihice, mecanismele psihicului omului mediu nu s-au modificat de un numar considerabil de sute si mii de ani. Numai cunostiintele despre aceste mecanisme intime au devenit ceva mai cunoscute, dand astfel posibilitatea celor interesati sa actioneze cu mai multa eficienta. In scolile serioase de jurnalism, in serviciile de spionaj (la nivel statal, politic si/sau economic) sunt studiate temeinic tehnicile de manipulare a perceptiei “publicului consumator”. Ba interesul pentru manipularea bizonilor (ce altceva suntem pentru ei?) a coborat pana la nivelul unor birouri specializate de la nivelul redactiilor sau partidelor. Campaniile de linsaj mediatic ale trustului Intact seamana izbitor de mult cu cele ale lui Constantin Mille de acum 100 de ani. Sa ne gandim numai la cat de multe acuze s-au formulat fara ca vreuna dintre ele sa isi fi gasit finalitatea in dovezi certe, in arestari sau in dezvaluiri fara dubiu. Stiu, o sa imi spuneti ca nu a fost posibil pentru ca justitia este aservita lui Basescu. Pot sa fiu de acord si cu asta cum la fel de bine pot sa ma gandesc ca un palier al campaniei de linsaj mediatic a fost chiar justitia. Dar dincolo de lipsa unor masuri punitive, in justitie, a “nemernicilor” (a trecut totusi un an si inca nu apare nicio mare acuzatie), niste dovezi tot ar fi putut sa apara. Dar sa revenim. De data asta tintele s-au diversificat in functie de multitudinea de interese ale diversilor actori si in functie de punctele de forta dintr-un moment sau altul. De exemplu daca vreau sa atac un punct de putere, nu am sa il atac direct ci am sa atac exact elementul care ii sustine legitimitatea. Hai ca este simplu. Principiul dominoului nu l-au inventat angajatii trustului Intact. Vreau sa lovesc in Parlament? Pai atunci nu am sa iau cu asalt Parlamentul asa cum au facut minierii. Am sa lovesc in acea parte din puterea judecatoreasca ce da legitimitate existentei Parlamentului. Si nici macar nu am sa iau cu asalt o judecatorie sau alta ci am sa lovesc in credibilitatea unui anumit grup de insi care, prin fisa postului, au sarcina sa vegheze asupra aplicarii corecte a principiilor la nivelul acelor judecatorii. Este cazul sa o fac eu cu mana mea chestia asta? Nooooo!!!! Ar insemna sa fiu tampit. Fac in asa fel incat sa o faceti voi in locul meu ca doar sunteti Maria sa Poporul Suveran. Io, in istetimea mea murdar bolnava (puteam sa scriu “curat”?) il fotografiez pe unul din astia cum merge de mana cu fie-sa si dau de inteles (nici macar nu o scriu negru pe alb) ca ala este pedofil. Ce daca ulterior se afla ca era de mana cu copilul lui? Nu o sa mai pierd timpul sa si public eu chestia asta. Iar tu ai sa ramai in cap ca ala este un pedofil. Si cum stiu ca tu Popor Suveran esti ahtiat dupa dovezile de imoralitate ale altora si dupa frumusetea fizica, iti mai si bag in cap ca ala este un urat, un slabanog, un nemernic pentru ca are cont pe facebook (fara sa iti spun ca si Papa Francisc are cont pe Tweeter si nu este nimic imoral in asta) si gata. Te-am facut si pe tine si pe ala. Iar tu ca vajnic Popor Suveran ai sa urli din toti bosogii “jos uratul ala pedofil”. In momentul asta io imi fac linistit de cap pentru ca am in spate sustinerea ta. Ha? E simplu? Hai ca te-am facut ca la Nufarul. Si imi vad linistit mai departe de treaba mea: schimb tot parlamentul, schimb toti judecatorii care nu imi convin, schimb toti presedintii, schimb si Poporul Suveran daca asa vrea muschiul meu. Ca nu mai are cine sa ma traga de bracinari.