Ma intreb uneori cum ar fi fost daca un eminent carturar si om de stat ca Nicolae Iorga ar fi ramas in istorie si ca mare spagar? Stie cineva ceva? Cum ar fi fost daca despre un Henri Coanda s-ar fi aflat ca pe langa geniul lui mai avea si omenescul obicei sa ia spaga doar pentru a interveni ca cineva sa fie primit in Academie? Stie cineva ceva? Cum ar fi daca despre Ion Cantacuzino s-ar fi transmis si informatia ca lua „atentii” de la pacientii sai? Stie cineva ceva? Cum ar fi daca despre Victor Babes s-ar fi transmis si informatia ca a trucat o licitatie ca sa ia nu stiu cate milioane? Stie cineva ceva? Si exemplele pot continua, din fericire pentru tara asta, cu o multime de alte nume.
Nu stiu sa dau o explicatie valabila 100% faptului ca prea mare parte din ceea ce este socotita elita a cestei tari in ultimele zeci de ani a reusit sa scoata in fata in majoritate indivizi cu un caracter indoielnic. Cert este ca indivizi priceputi in meseria lor au demonstrat pana la urma ca sunt fie de o lacomie care merge mana in mana cu prostia, indivizi pentru care banul este mai presus de onorabilitate, indivizi carora parvenitismul le bate de departe orice merit, indivizi pentru care nevoia de putere discretionara este mai presus de decenta. Nimeni nu poate afirma ca un Nastase de exemplu ar fi un individ lipsit de instructie. Nimeni nu poate afirma ca doctorul Bradisteanu sau Oprescu nu ar fi niste profesionisti foarte buni. Nimeni nu poate spune ca un Beligan nu ar fi avut o cariera teatrala de exceptie. Nimeni nu poate nega cultura lui Vadim Tudor. Iar exemplele pot continua cu foarte multe alte nume. Si cu toate astea… Despre politicienii ultimilor 70-80 de ani nu vreau sa vorbesc pentru ca realmente trasatura lor definitorie, cu exceptii pe care le poti numara pe degetele de la ambele maini , au fost si sunt de o mediocritate absoluta, de o totala lipsa de anvergura.
Una dintre explicatii ar putea fi faptul ca morala, sistemul de educatie din acesti ultimi 70-80 de ani a avut in centrul ei nu ideea de valoare si competitie a inteligentelor si caracterelor ci o competitie pentru pozitie sociala, pentru ascensiune politica sau pentru averi. Or in lipsa recunoasterii si promovarii valorilor ca principiu de baza al statalitatii a dus la falsa convingere a cetatenilor ca absolut oricine nu numai ca poate fi ci chiar este o valoare nerecunoscuta inca dar care este indreptatit sa ceara recunoasterea societatii. Ceea ce ar parea ca este o actiune nivelatoare la nivel ridicat este de fapt o actiune nivelatoare la nivelul cel mai de jos, la nivelul la care valoarea nu mai este norma de evaluare a indivizilor ci pozitia sociala, cantitatea averii, puterea de a influenta alte destine. In masura in care caracterul celor care reprezinta elita consacrata ca atare nu mai reprezinta o valoare in sine, absolut orice individ fara valoare si fara caracter se simte indreptatit sa pretinda pentru sine un loc in ceea ce lumea socoteste a fi elita. Se ajunge in felul asta la situatia complet aberanta ca o multime de indivizi sa aibe ca principiu de relationare pagubosul „tu stii cine sunt eu?” ca forma relevanta a unei arogante a tuturor indreptata catre toata cealalta lume. In felul asta absolut orice individ preia dictonul oprescian „dati-mi spirt sa ma dezinfectez pe maini ca am dat mana cu pulimea”.
Genul asta de individ arogant, gaunos, lipsit de caracter, parvenit, arivist, lacom si pentru care toti ceilalti sunt niste nimeni este expresia cat se poate de elocventa a omului nou la care a visat Ceausescu si care s-a impus abia dupa impuscarea acestuia. Suntem cu totii egali in lipsa de caracter si valoare care nu naste niciodata valoare autentica, suntem in plina epoca a elitelor egalitariste. Traiasca mediocritatea elitista.