Daca nu…

Ati dansat macar o singura data ca si cum pe intreg Pamantul ati fi fost numai voi doi si muzica? V-ati iertat chiar si numai o singura data atunci cand aveati senzatia ca tot ce vine de la celalalt este impotriva voastra? Ati simtit ca nimic nu are rost fara celalalt? Ati simtit ca vreti sa ii sarutati ridurile parandu-vi-se cele mai frumoase riduri din lume? Ati simtit la modul fizic ca va doare cand pe celalalt il durea ceva? Ati stiut ca in orice secunda ati putea sa va dati viata daca celalalt ar avea nevoie de viata voastra ca sa traieasca? Ati simtit ca sunteti in stare sa renuntati inclusiv la demnitatea voastra ca sa ii fie bine celuilalt? Ati simtit ca nu ati accepta niciodata ca celalalt sa renunte la demnitatea sa ca sa va fie voua bine? Ati simtit starea de multumire profunda cand celalalt era multumit? Ati simtit ca orice ar face celalalt nu ati fi in stare sa il pedepsiti si sa il renegati in niciun fel? Ati simtit ca ati prefera ca celalalt sa fie fericit/a cu altcineva decat sa moara chiar daca v-ar durea pana la a muri voi insiva? Ati simtit vreodata ca ostilitatea, dusmania celuilalt sunt singurele lucruri pe care nu le puteti indura? Ati simtit ca va sufocati la modul cel mai propriu din cauza lipsei celuilalt? Ati fost macinati de indoiala si teama atunci cand celalalt va da semne ca uita de voi sau ca nu mai are nevoie de voi? Daca nu… nu ati iubit. Restul este vorbarie.