Ca sa faci rau unui om nu trebuie neaparat sa fii un om rau. Este suficient sa fii lipsit de onestitate si sa nu fii in stare sa iti recunosti propriile greseli fata de acel om.
Complex nu inseamna si complicat. Inseamna doar mai multe esente, mai multe profunzimi si mai multa consistenta pe unitatea de suprafata cerebrala.
Cand eu spun ca sunt prost, tu nu trebuie sa crezi ca ai dreptul sa ma iei de prost. Este vorba despre o anumita scara de evaluare.
Ca sa ajungi la simplitatea profunda, complexa trebuie sa ajungi inainte la esente. Altfel iese doar o apa chioara, o spoiala de afirmatie care nu vrea decat sa socheze prin gaunosenia ei si lipsa ei de consistenta la o analiza sumara. Si atentie ca subiectul nu se desparte prin virgula de predicat. Niciodata!
Pe un om oarecare daca nu il gasesti in sufletul tau, in gandul tau, in speranta ta, in visul tau, oricat de evident ar fi in exteriorul tau, acesta nu exista.
Iubirea daca este iubire, nu trece. Stie sa lupte pentru cei doi, stie sa gaseasca drumul, stie sa nu se piarda. Iubirea stie sa ii faca pe cei doi sa vrea sa fie impreuna dincolo de frici, prejudecati, orgolii si conveniente. Indragostelile, amantlacurile si legaturile fara consistenta si durabilitate, nu.
Ti-ai pus problema onest fata de tine insati/insuti TU ce ai facut ca sa mearga? Sau ce ai facut ca sa NU mearga? De ce te limitezi continuu sa gasesti vinovatii numai in exteriorul tau?
Intotdeauna m-am invinovatit numai pe mine insumi pentru ceea ce nu a mers bine chiar si atunci cand factorul distructiv a fost in exteriorul meu si nu a depins de greseala, dorinta si/sau vointa mea. A fost vina mea si in acest caz pentru ca nu am stiut fie sa ma feresc fie sa previn sau sa anihilez din timp acel factor distructiv.